Am terminat școala generală în 1996 și liceul în anul 2000, iar facultatea în 2004 și mulțumesc Domnului că a fost să fie așa.
Mulțumesc că am avut o doamnă învățătoare, Mariana Popp, care nu m-a făcut să urăsca școala, cum aud că se întâmplă acum cu ăștia mici. Ne-a învățat să scriem, să citim, să colorăm, să desenăm, nu ne-a pus să facem matematică în ora de sport, nici citire în ora de lucru manual. A fost totul firesc, așa cum ar trebui să fie!
Mulțumesc pentru doamna profesoară de engleză și dirigintă, Ralea Carmen, care nu numai că m-a învățat cum să vorbesc și să scriu în limba engleză, ci ca dirigintă avea răbdarea să discute cu noi despre teme pe care mulți poate le considerau deplasate la acea vreme. Țin minte că ne-a spus, la una dintre aceste ore, să avem grijă mereu ce facem, pentru că fiecare ipostază a noastră rămâne ca o statuie pe care nu avem cum să o mai dărâmăm. Ora de dirigenție, era ora de dirigenție, cu povești, cu filme și muzică preferată, cu discuții despre extratereștrii și triunghiul bermudelor, relații, ruptura dintre generații și câte și mai câte nu vorbeam.
Mulțumesc doamnei profesoare de limba si literatura română, Liliana Grădinaru, care m-a făcut să iubesc să citesc și să iubesc gramatica. Ne-a prezentat fiecare noțiune atât de logic, încât atunci când am intrat la liceu mi-a părut rău că nu mai există materia în orar. Și drept dovadă, după patru ani când am început să mă pregătesc pentru admiterea la facultate, aveam în cap fiecare noțiune foarte clară și cred că și acum mai știu să împart o frază în propoziții.
Mulțumesc doamnei profesoare de geografie, Jana Mircea, pentru că ne-a stârnit curiozitatea și astfel am petrecut multe ore la biblioteca de cartier citind despre țări și locuri, că ne-a dus la dumneaei acasă să ne arate o casetă video filmată într-un concediu la Meteora, că ne punea să ne îmbrăcăm decent.
Mulțumesc doamnei profesoare de istorie, Vasilica Iachim, pentru că prin modul în care ne preda lecția mă făcea să merg la cărțile din bibliotecă și să citesc mai mult, și mai mult, și mai mult.
Mulțumesc doamnei profesoare de desen, Pătrașcu Marcela, pentru că se prindea când îmi făcea mama desenele și nu-mi punea notă mică atunci când mă străduiam eu singură să le fac.
Mulțumesc doamnei profesoare de muzică, Steluța Dandescu, pentru că m-a dat afară de la cor. În felul ăsta nu am pierdut timp prețios făcând ceva util.
Mulțumesc doamnei profesoare de matematică, Ecaterina Maratu, pentru că m-a ambiționat, deși eu uram matematica și încă nu am sentimente mai bune față de ea.
Mulțumesc doamnei profesoare de franceză, Ioana Șerbănescu, dar este o doamnă blondă, extrem de finuță, pentru că a avut răbdare cu fiecare dintre noi și pentru că a tras de mine, pentru că știa că pot. La finalul clasei a VIII-a vorbeam foarte bine franceză, îmi plăcea, dar la liceu nu am mai avut pe cineva care să mă împingă de la spate.
Și le mulțumesc și doamnei de fizică, Maria Buiu, și doamnei de biologie, al cărei nume nu îl mai rețin și domnului de sport, Ștefan Lăzărescu, și doamnei de chimie, o blondă înaltă ce de-abia terminase facultatea și băieții îi spuneau Natașa.
Fără ei, nu aș fi reușit să iau 9 șaizeci și cât oi mai fi luat la examenul de admitere la liceu.
Aș vrea să-i mulțumesc și doamnei Mirela Dinescu, pe-atunci directoare adjunctă la Școala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu. Era o zi foarte caldă de vară și cu mama de mână am mers să mă înscriu. Ea era acolo. S-a uitat la notele mele din foaia cu care venisem de la școală și, cu o scârbă de nedescris, i-a spus mamei: ”Duceți-vă doamnă de-aici! Păi ce să facă doamnă copilul ăsta aici cu media 6 la matematică?” La română aveam 10, nu era problemă. La matematică nu voiam să mă agit. Pentru ce atâta consum de energie? Am plecat plângând, dar nu am renunțat. Dacă nu mă speria ea, poate că nu mă concentram și nu intram chiar la cea mai bună clasă din liceu.
Dacă nu erau toți oamenii ăștia, care din păcate au ieșit la pensie în mare parte când noi am terminat școala, scriam și noi cine știe ce prostii de petiții pentru că eram incapabili să citim un enunț. Examenul nostru a fost mult mai greu, fără atâtea șanse. Dădeai la liceu, intrai bine, nu intrai, pa și la revedere.
Tu ce părere ai?