Trecură mai bine de 3 luni de când mi-am luat lumea-n cap și m-am apucat de afaceri. Cum s-ar zice la mine la periferie, m-am făcut patroneasă la Cuibul de idei SRL. Sau cum ar zice unii optimiști, lucrez de-acasă și am mult timp liber.

Adevărul e că până nu ești acolo, nu ai cum să faci altceva decât presupuneri.

Ce, mișto! Îți faci singură programul!

Da, cum să nu! Evident, dacă într-o zi sunt foarte obosită, dar am niște întâlniri, am să le zic pas doar pentru că acum am libertatea de a-mi face programul după bunul plac. Observați ironia, da? Poate nu mai plec în fiecare zi la 8 dimineața de-acasă, dar nici nu fac ce vreau, când vreau. Când o să am bani în cont cât are nenea ăla de la Amazon de-am înțeles că e cel mai bogat de pe planetă și împrejurimile ei, o să zic: ”Băi, azi eu lenevesc!” sau ”Nu poți veni, marți la 3 la întâlnire, la revedere!” Până atunci, fac niște compromisuri ca să fie bine (să nu fie rău—ca să citez din Hagi). Hai, nu cât el! Măcar 1%.

Nu există un program, încă nu am reușit să găsesc soluția optimă pentru asta. Sunt multe întâlniri, evenimente, eu scriu cel mai bine noaptea. Probabil că voi găsi un echilibru când va începe școala și toată lumea va avea un program fix.

Mamăăă, lucrezi de-acasă! Ce tare!

Recunosc! Când eram angajată mi se părea că a lucra de-acasă este suprema fericire pe care ar putea-o avea o persoană care are o activitate ce generează venit. Când acest lucru s-a întâmplat, nu știu cum să fug prin cafenele sau prin birouri de-mprumut ca să-mi pot face treaba. Decizia mea de-a lucra pe cont propriu a coincis și cu o vacanță forțată de-a lui Ale care a avut niște probleme de sănătate și a trebuit să stea acasă și apoi cu vacanța de vară. Nu cred că vă închipuiți (dacă nu ați făcut asta niciodată) cum este să vorbiți la telefon niște chestii serioase și să încercați să opriți niște ”maaami, dar vreau și eu să mă joc cu lego ăla!”.

În plus, acasă tentația de a combina munca de birou cu cea de gospodină este mare. Mai trimit un email, mai bag niște vase la spălat, dau un telefon în timp ce sortez rufele ce trebuie băgate la mașină, poate mai fac și-o mâncare, eventual fac și ordine prin casă. Este eficient, nu zic nu, dar până la un punct. Una dintre activități te fură și uiți de ce te-ai apucat în urmă cu câteva ore. Plus că apare și oboseala fizică și aia psihică. Așa că mai bine separăm treburile ca să reușim să le facem cum trebuie pe toate.

Ai mai mult timp pentru copii!

Ar putea fi adevărat, dacă nu ar fi vară și nu ar fi foarte ocupați cu diverse activități sau prin fața blocului cu copiii. Chiar și-așa, am mai mult timp pentru ei. Fie ca îi pot duce la diverse activități, că mâncăm împreună dimineața sau la prânz, că mai stau cu ei când ies afară sau că lenevim câte-o oră, este mult mai mult decât ce se întâmpla atunci când stăteam peste 8 ore la birou. Și este mult, mult mai bine!

Faci numai ce-ți place!

În principiu, cam așa este, cu amendamentul că trebuie să fac și niște lucruri pe care nu le suport. Dacă am fugit toată viața de contabilitate și cifre și legi, ei bine, acum trebuie să încerc să le pătrund tainele. Îi pun contabilei niște întrebări de mă doare pe mine capul când văd răspunsul. Am învățat 4 ani contabilitate și altele conexe în liceu, am și atestat de contabil-statistician, dar nu îmi place activitatea asta. Oricum, am învățat să emit facturi, să redactez contracte, iar azi chiar am plătit primul meu impozit la bugetul de stat.

Ai mai mulți bani!

Permiteți-mi să râd un pic! Doar un pic! Am început treaba asta cu investiții minime în bani. Aveam doar relații, niște idei în cap și discuții de colaborare pentru niște proiecte. Bani, ioc! După 3 luni nu au cum să fie bani de plecat în Maldive, că nu am avut norocul nici să mă trezesc cu o idee genială peste noapte și nici nu fac afaceri cu statul. Dar e bine.

Sunt la început. Am tot felul de idei în cap, pe care aș vrea să le și materializez, dar momentan mă concentrez pe proiectele pe care le-am pornit împreună cu niște oameni extraordinari: lansarea Hub-ului Comunitar de la Centrul Comercial Drumul Taberelor și activitățile conexe acestui eveniment și alte activități de social media și copywriting pentru proiecte din sfera HORECA. Până la urmă cu asta m-am ocupat până acum: am scris și am organizat evenimente. Sunt deschisă la colaborări noi tot în zona de food și parenting, cele două domenii pe care le cunosc cel mai bine. Blogul rămâne în topul priorităților și probabil că va suferi și el niște schimbări cât de curând, doar să am timpul necesar.

Nu aș recomanda nimănui să renunțe la un job fix dacă nu are ceva bani puși la saltea, un partener care câștigă suficient sau niște proiecte care să înceapă fix când deschide business-ul. Ideal ar fi să fie îndeplinite toate cele 3 condiții, ca să dormiți liniștiți.

La următorul bilanț sper să vă spun că măcar ultimul punct este adevărat, că program agitat am avut tot timpul, iar contabilitatea nu e chiar așa o sperietoare.

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.