Ai și tu un bunic sau o bunică la care te gândești cu drag? Poate că nu mai trăiesc, dar amintirea lor te-nduioșează? Te gândești cum te ducea de mână la grădiniță sau cum îți făcea gogoși. Poate nu ai petrecut mult timp cu ăia bătrânii, dar mamaie și tataie sunt ai tăi și-ți sunt dragi.
Și-atunci, de ce dacă vezi un om în vârstă prin mijloacele de transport în comun, nu te ridici de pe scaun? Ți-ar plăcea s-o vezi pe a bătrână a ta târâindu-se în baston pe la doctor sau unde s-o duce ea și să nu îi dea nimeni un loc? Da, știu, fir-ai ei ai naibii de moși și babe, că sunt tot timpul prin RATB și nu mai avem loc de ei! Cam asta-i placa pe care o tot aud și nu sunt de acord cu ea. Nu-i băgați pe toți în aceeași oală! Nu toți se flendure de la piața Moghioroș la Obor și retur. Nu toți umblă creanga fără un țel anume doar ca să te încurce pe tine, care ești atât de ocupat.
Acum nu vreau să fiu eu sfânta sfintelor, că nu sunt, dar puțină empatie nu strică. Am avut și eu momentele mele de revoltă împotriva oamenilor mai în vârstă pe care-i apucă plimbarea fix la orele de vârf. Un singur amendament am aici: oricât de mulți nervi am avut, tot nu m-a lăsat sufletul să-i văd scurgându-se din picioare lângă mine, iar eu să mă uit pe geam sau să mă bag cu totul în paginile unei cărți. Mă gândesc că la un moment dat așa o să ajungem și noi, să nu mai putem să judecăm prea bine, să ne pierdem capacitatea de a ne organiza în funcție de alții și-atunci or să fie alții mai tineri care or să ne înjure în gând. Ca să fie clar: eram însărcinată în 7 luni, aveam 2 papornițe destul de grele, stăteam pe un scaun rezervat, iar în fața mea era o fetișcană de liceu. S-a urcat o băbuță, cocoșată și vai de ea și am rugat-o pe fată să-i dea locul și n-a vrut. M-am ridicat eu.
Știu și eu cum sunt autobuzele pe la noi, mai ales în București, pline aproape la orice oră, încărcate de mirosuri de toate felurile și cu un orar mai imprevizibil decât o ploaie de vară. Nu e plăcut pentru nimeni să meargă cu ele, dar cred că pentru bătrâni, pentru mămicile cu copii sau pentru oamenii bolnavi este cu atât mai greu.
Poate nici ție nu ți-a fost ușor la serviciu. Poate ai stat toată ziua în picioare, poate te-ai certat cu un client ciufut ca mine, poate șeful e cam ne…prietenos. Nici bătrânii nu sunt toți empatici, ba chiar unii sunt foarte răi, vorbesc urât și țipă din orice. Dar noi n-am trăit viața lor, nu știm ce dureri poartă-n suflet și-n oase. Am putea să fim mai buni unii cu alții, să lăsăm unii dintre noi clonțul mai mic, mergând pe principiul că cel mai deștept cedează. Nu toți sunt răi și cum nu avem timp să facem teste de personalitate prin ratb, mai bine le dăm locul tuturor. Sau, și mai corect, dacă nu suntem nici batrâni, nici gravizi, nici handicapați, nu ne așezăm pe locurile rezervate lor în autobuz. De ce punem tot felul de poze pe facebook cu mașini ale unor oameni fără niciun fel de beteșug parcate pe locurile celor cu handicap și pe cei care se așează în ratb pe scaunele rezervate îi lăsăm în pace?
Hai să-ți zic ca să pricepi: daca-i vede-o pe mă-ta mare abia ținându-se pe picoare în 385 te-ai ridica să o lași să stea pe scaun? Sper din tot sufletul că da.
Tu ce părere ai?