A trecut și concediul. Am lăsat în urmă drumurile, și plaja, și marea cu valurile ei, și terasele, și prăjiturile excepționale ale turcilor (bine, ele au mai venit un pic cu mine, dar cu sport scap eu de ele), și ne-am întors acasă. Nu spun că n-ar fi frumos și aici, dar tare bine mai era fără griji!

Chiar a fost relaxant, cu toate problemele mele închipuite. Vă spuneam că mi-e frică reacția domnului bebeluș la drum. Ei bine, nu a fost nevoie să iau extraveral, doar am numărat de câteva ori în gând până la 10 și situația s-a calmat.

Am plecat pe la 10 dimineața de-acasă, după o oră am fost în vamă, apoi a adormit. Sor-sa s-a mutat în mașina nașilor și s-a jucat cu fetița lor, așa că la noi în spate a fost loc suficient. S-a mai trezit, a mai mâncat, s-a mai jucat, iar s-a culcat, am mai oprit, l-am mai scos în căruț, iar a adormit, până s-a făcut noapte și a dormit neîntors. Faptul că l-am plimbat după noi peste tot cred că a contat, pentru că s-a adaptat imediat situației. La 6 dimineața am ajuns la hotel. Noi adulții obosiți rupți, copiii fresh. Fetele căutau colacele să mergem la plajă, noi patul să dormim.

Domnii de la hotel au fost suficient de drăguți să ne cazeze când am ajuns. A contat probabil și faptul că m-am prezentat la recepție cu toți 3 copiii după mine, dar și cei 20 de euro bacșiș strecurați discret. Ne-am dus bagajele și 8 zile ne-am lăsat purtați de val.

Noi nu am făcut nicio excursie, pentru că am mai fost în Kusadasi și vizitasem ce ne interesa. Așa că, dimineața la 7-7.30 când bebelușul ne dădea trezirea, mergeam la masă, pe la 9 plecam la plajă, la 11 înapoi la hotel la piscină, să se dea do´nșoara pe toboganul cu apă, la 12.30 prânzul, somn 3-4 ore, plajă, piscină, cină, program artistic, somn și iar de la capăt.

Am avut noroc și cu bunicii, care ca în fiecare an au mers cu noi și pe plajă am avut și momente de relaxare. Ba chiar am mers și de două ori în bazar, piciul rămânând cu ei la hotel să doarmă de prânz.

Mâncarea a fost bună, dar nu extraordinar de variată. Totuși, în fiecare zi am avut pește (diverse ”modele”), pui, uneori curcan, legume, fructe și muuulte prăjituri. Cu bebe nu am avut nicio problemă, a mâncat tot, chiar și peștele, pe care acasă nu prea vrea să îl vadă.

Noi, ăștia mari, pe lângă plajă și bălăceală, ne-am distrat cum am putut. Băieții cu tablele, noi fetele cu pălăvrăgeala, iar seara jucând toți mima. Fete contra băieți. A ieșit egalitate, dar ne-am pus ceva mintea la contribuție să găsim cuvinte ”dubioase”. Paradox, miraculos, minciună au fost cele mai grele și de mimat și de ghicit. Dacă mai știți, nu exitați să mi le spuneți, că noi mai jucăm.

Ne-am făcut și remarcați la concursul de Mister, unde a participat unul din prietenii din gașcă. Am râs cu lacrimi, nu de el, ci de probele la care a fost supus. Câștigătorul era dat de numărul de susținători din public. Noi am avut 18, deși erau mai mulți români la mese. Și erau și mai mulți cei care comentau a doua zi la micul dejun că ”al nostru s-a descurcat cel mai bine, dar nu s-a dus lumea”. Uniți, oriunde am fi! Doar cu vorba!

La drumul de întoarcere nu ne-am mai încumetat să fim zmei și ne-am oprit să dormim în Chanakkale. Am făcut rezervare pe booking.com pentru două apartamente (închiriate în regim hotelier) și ne-am odihnit pentru alte 10 ore de drum. Am mâncat la o terasă pe faleză, am băut și bere Efes- 9 lire una (cam 3 euro și ceva). O pizza 12 lire. Scump, tare scump alcoolul în Turcia.

Pe drumul de întoarcere, bebe odihnit fiind a cam protestat, dar nu atât de mult încât să îmi pună nervii la încercare. Ne-am oprit la un popas să mâncăm de prânz și, spun cu mâna pe inimă, că a fost cea mai proastă mâncare pe care am gustat-o în viața mea. Și era un șnițel cu cartofi prăjiți, care teoretic, nu are cum să iasă prost. Practic, s-a dovedit că se poate.

Nu mă întrebați de variante de traseu, pentru că nu am fost atentă la discuții. La dus GPS-urile au fost puse pe drum ”eco”, la întoarcere pe ”rapid”. Mai bună a fost a doua variantă, pentru că diferența o face drumul prin Bulgaria și rapid, chiar e mai rapid.

Am ajuns acasă seara, tocmai bine, să mâncăm ceva, să facem duș și să dormim. La noi în pat. Unde-i cel mai bine.

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.