Amendată fără voie

Context.

Ora 16.35. Capătul tramvaiului 41, la Piaţa Presei. Lume destul de multă în staţie.

Personaj principal: eu. Personaje secundare: o pereche de sandale care m-au bătut de îmi venea să merg în mâini.

Acţiune: Mă urc în 41, ocup un loc (fără să împing şi dărâm pe nimeni). Vorbesc cu tata la telefon, să îi spun că ajung un pic mai târziu, dar să nu îi dea bebe să mănânce. Termin convorbirea, bag telefonul în geantă, caut cardul să validez. Între timp, tramvaiul ajunge în staţie, eu în dreptul aparatului, dar ţeapă. Controlorii se urcă pe la ultima uşă şi blochează tot.

Un nene vine la mine. Îl întreb de ce nu mă lasă să validez. El că de ce nu am validat când m-am urcat. Îi explic, îmi cere buletinul. Nu îl aveam la mine, din motive obiective. Se vede pe faţa lui că nu crede o iotă din ce-i spun. Când am scos portofelul să văd dacă am buletinul, a văzut că am bani la mine, aşa că îmi oferă varianta de a plăti 50 de lei suprataxă. Eu nu vreau, pentru că voiam să validez.

La 1Mai, să coborâm. Îi zic că nu vreau, ei opresc tramvaiul în staţie. Lumea din 41 îmi strigă să rămân, boscorodindu-i pe controlori. Mă gândesc că ceilalţi nu au nici o vină, aşa că hotărăsc să cobor. Cei 4 controlori fac cerc în jurul meu şi încep să îmi prezinte situaţia. O să plătesc 150 lei amendă că nu am validat cardul şi alţi 150 pentru că nu am actul de identitate la mine. Cheamă un echipaj prin staţie să mă identifice.

Între timp eu le explic iar de ce nu am apucat să validez.

Controlor: „Principala dvs. obligaţie este să validaţi imediat cum v-aţi urcat în mijlocul de transport”

Eu:”Vorbeam la telefon şi m-am aşezat pentru că aproape îmi curge sânge de la picior (îi şi arăt)”

Controlor:”Trebuia să vă lăsaţi geanta pe scaun şi să mergeţi să validaţi” (când îmi spune asta îmi aduc aminte ce mi-a spus acum câteva zile o poliţistă, cum că în România nu am cum să mă simt în siguranţă)

Jumătate de oră a durat acest dialog al surzilor. Erau 3 tipi şi o femeie. Ea era cea mai rea şi pornită.

Cu gândul la copilul de acasă care mă aştepta să fie hrănit, am plătit suprataxa şi am plecat.

Dar îmi aduc aminte cum în fiecare iarnă tramvaiul se blochează pe şine şi sunt nevoită să merg pe jos prin zăpadă distanţe destul de lungi sau să iau taxiul pe banii mei. Şi mai mi-aduc aminte de situaţii în care controlorii evită să controleze persoanele dubioase. Şi cum uneori validatoarele nu merg. Şi cum e jeg. Şi cum pute. Şi cum sunt cerşetori, vânzători ambulanţi şi cântăreţi la acordeon. Şi hoţi de buzunare. Şi întârzie. Şi sunt supraaglomerate. Şi câte şi mai câte.

Şi totuşi, eu chiar am vrut să plătesc.

Voi face contestaţie, deşi ştiu că o fac degeaba.