Anul școlar 2018-2019 a început și nu este un prilej de bucurie chiar pentru toată lumea. Ar trebui să fim toți părinții liniștiți că doar învățământul de stat este gratuit potrivit legii, în România constituie prioritate națională, cetățenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ bla-bla-bla-bla.
Auzim în fiecare an treaba asta, dar când trecem efectiv pragul școlii lucrurile se schimbă radical și ne luăm cu mâinile de păr. Deja ne-am obișnuit să cumpărăm nu doar ce-i trebuie copilului, dar și școlii, că nu există bani la buget pentru finețuri cum ar fi imprimante, televizoare, table sau chiar bănci în unele locuri. A intrat în obișnuință, deja nici nu ne mai enervăm, doar calculăm ca-n septembrie să avem o sumă considerabilă pusă la saltea ca să nu ne dea începutul școlii bugetul peste cap.
Peste toate acestea, Ministerul Educației mai vine cu niște directive care să încurce și mai mult viața și-așa complicată a părinților din România. Bine, sinceră să fiu, mai toată lumea pare să aibă o viață complicată pe la noi în ultimul timp, dar acum am în cap relația părinte-școală.
Ciclul primar: să ne acoperim cu hârtii
S-au trezit ăștia de la Minister că sunt foarte grijulii cu elevii de la clasele 0-4 și au dat ei o lege (sau ce-o fi) cum că nu mai au voie să părăsească școala decât însoțiți de părinți. În cazul în care aceștia nu pot, să facă o cerere în care să precizeze ce altă persoană va face acest lucru.
În jurul meu, nu cred că știu mai mult de 3 persoane care se pot duce să își ia personal copiii de la școală. Din punctul meu de vedere acest lucru este imposibil. Dar nu-i nimic, că probabil la legea asta a scris și cineva care mai scoate capul din birou din când în când să mai vadă ce mai face prostimea pe străzi. Ministerul vine cu o soluție. Părintele să nominalizeze o persoană care să ia copilul de la școală. Înțeleg că nu există un tipizat, așa că fiecare va scrie cum îl taie capul. Practic, eu pot să scriu acolo că vine Ion Popescu și gata! Școala s-a acoperit de hârtii, dacă e să se întâmple ceva nasol o să-l caute pe Ion Popescu să îl tragă la răspundere că n-a avut grijă de copilul meu. Sunt liniștită!
Partea și mai caraghioasă e că nu îi interesează cine îi aduce la școală. Probabil că dimineața pericolele dorm și nu stau să-i pândească pe copii, în schimb la 12.00 umblă libere pe stradă.
Nu zic să plece copiii singuri, dar este o altă situație în care Ministerul se spală pe mâini de responsabilitate și o pasează în curtea școlilor și a părinților.
Grădiniță: lipsești, vii cu învoire
O altă născocire venită din birourile autorității supreme în învățământ este învoirea de la grădiniță, ciclu care nu este obligatoriu. Pe lângă avizul de la medicul de familie, acum copiii trebuie aduși cu învoire și nu au voie să lipsească fără să fie bolnavi mai mult de 10 zile pe an școlar. Înțeleg că de la anul vor să facă grupa mare obligatorie, așa că ăsta este primul pas.
Acum, îi întreb eu pe domnii (sau doamnele) care vin cu ideile astea dacă au idee cam cât costă lunar să ții un copil la grădiniță? La noi e 15 lei/zi X 20 zile= 300 lei. Asta este suma doar pentru hrană. Mai avem de cumpărat igienizante, apă, caiete, de mers la teatru. Eu cred că orice copil trebuie să meargă la grădiniță, dar credința asta a mea nu se pupă cu sărăcia din extrem de multe zone ale țării. Chiar și pentru grădiniță părinții cumpără rechizite, jucării, imprimantă, coli, de toate. Poate din scaunul de la minister li se pare că sunt sume minore, dar ar trebui să iasă din vizuină și să vadă care-i viața reală. Nu cred că îi va mișca în vreun fel, dar poate totuși vor veni și cu niște soluții, pentru că nu este în regulă să vii să spui că vrei să fie lucrurile într-un fel fără să te gândești cum naiba vor face oamenii aia să facă cum vrei tu.
În contextul în care în București, spre exemplu, tanti primărița închide școlile și grădinițele după bunul ei plac, când cad doi fulgi de nea, ca să dea ea bine în campanie că a fluidizat traficul, când de Ziua Educației copiii au liber că doar așa învață ce e cu educația, stând acasă, mi se pare absurd să vii cu obligații care implică și costuri destul de mari.
Sunt localități unde primăria subvenționează 100% costurile cu grădinița. Acolo, probabil, că poate exista o obligativitate a frecvenței și, până la urmă, de ce n-ai duce copilul dacă ai totul asigurat?
Și nu vreau să aud că ”ai făcut copii, crește-i” sau ”nu e obligat statul să-ți școlarizeze ție copilul”. Nici nu vreau să îmi dea vreun șfanț, dar atâta timp cât scrie în legilea alea că este învățământul este gratuit și obligatoriu, să facă în așa fel încât să fie. Dacă nu, să scrie că actul de educație este un joint venture stat-părinte și eu nu mai comentez nimic. În plus, aici nu e vorba despre copiii mei, că de bine, de rău au tot ce le trebuie, ba chiar și-n plus, dar câte povești aud în jurul meu mă fac să-mi dau seama că e din ce în ce mai greu să ții un copil la școală, chiar și-ntr-un oraș cum e București.
E din ce în ce mai dificil de trăit pe-aici și mai grav este că am devenit ușor masochiști și nu luăm nici o măsură, nu facem absolut nimic ca să repunem pe șină trenul deviat.
Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.
2 Comentarii
Te enervezi degeaba, Regulamentul școlar nu e nou în cele menționate de tine mai sus. Doar că… toată lumea îl ignora cu nonșalanță.
Da, e responsabilitatea părintelui să ducă/ia copilul de la școală. Pentru că atunci când Gigel stă în parc, mă suni tu părinte isteric că ai apelat acasă la 14:00 trecute fix, copilul nu îți răspunde, să mă iei la întrebări dacă am văzut în ce autobuz s-a suit din poarta școlii. Uite de-asta nu e treaba mea că tu erai la muncă și nu în fața porții să-l iei pe Gigel și să nu facă trei ore pe un drum de 5 minute.
La noi au descoperit în sfârșit anul acesta în regulament că părinții nu pot învoi copilul după bunul plac, că cererea nu se adresează dirigintelui, ci directorului, că i se dă număr de înregistrare la secretariat și că dirigintele ține evidența zilelor de învoire pe care le-ai cerut. 5 pe semestru. Și se prezintă și în termen de 7 zile de la reîntoarcerea la școală. Ce se întâmpla anul trecut? Păi am primit, și nu glumesc, pe o bucată sfâșiată aproximativ dreptunghiular de 15×10 cm dintr-o coală de ambalaj un „bilet” de învoire: Să-i motivați absențele că am avut treabă la țară. Atât, da?
Te acoperi de hârtii pentru că țara e plină de tâmpiți. Suni părintele că s-a lovit copilul ca cap și chemi salvarea, să-și mute posteriorul la spital că nu are cine să plece din școală și să stea acolo toată ziua cu copilul. Și zice că să nu chemi salvarea, că el nu poate pleca de la servici… Îți bagi picioarele și faci ce trebuie, iar seara îți spune senin că totuși, bine că l-ai trimis, că oricum îl ducea el seara când pleca din corporație. Și ia ghici, pe cine suna poliția de la spital că n-a raportat incidentul de la școală?
Așa că da, eu aș vrea să am o listă cu cine răspunde de copilul ăla, pentru a dormi liniștită, că am și eu destule probleme ale mele.
Îți spun sincer că mi-a ajuns de revolte tip furtună în pahar cu apă. Trebuie bănci? Cine dracului te pune să dai bani să cumperi? Iei toată clasa și vă duceți la primărie și faceți scandal. Sau ți se rupe. Îi faci o husă ca să nu-și agațe cămășile. Mi-a fost extrem de jenă să le povestesc părinților că mi-e milă de copiii de la fereastră pe care îi bate soarele, le curgea efectiv transpirația pe față începând cu ora 10. Să punem staniol pe geamuri! Mie mi se rupea cum arăta, ei n-au vrut. Primăria ne-a pus niște draperii ieftine care s-au ars și au căzut. Au ales să cumpere de la ikea unele drăguțe și ieftine. E mai bine. Dar tot nu era de datoria lor.
De ce nu gândesc părinții toate problemele astea când sunt alegeri? De ce nu fac petiții, sesizări?
Lucrăm la negru, nu ne declarăm impozitele reale, ne văităm că nu sunt bani pentru educație, dar nu ne ducem la vot și nu ne implicăm.
Societatea asta e toată bolnavă. Ce vezi tu e doar vârful, dar nu de-acolo trebuie să începi. Oprește-te din a face lucrurile care dăunează. Dacă vrei să schimbi ceva, implică-te și trage-i după tine și pe alții.
Schimbarea ar fi bine să vină de jos în sus, de sus în jos, pe orizontală și pe toate diagonalele sistemului. E clar că ne aflăm într-un cerc vicios. Dacă ne aflăm în cerc, atunci putem să începem din orice punct al lui. Uite, am putea începe de la schimbarea sistemului de vot. Dar, cine să facă asta, că parlamentarii noștri nu se prea înghesuie? Și-atunci, schimbarea sistemului democratic al votului, ar fi bine, c-așa suntem învățați, să vină de sus. De exemplu de la Parlamentul european sau de la americani, că tot sunt ei fruntea la schimbări. Și, dacă vine din America, facem și noi, că noi numai cu America ne comparăm. Uneori și cu Japonia, și cu Suedia, dar cu America ne place cel mai mult. Ce să schimbăm la sistemul de votare, că tocmai asta n-am spus?! Păi, când ne prezentăm cu identitatea la vot, să completăm mai întâi un chestionar simplu de evaluare a IQ-ului, un test aleator din multitudinea de teste puse la dispoziție votanților, apoi, votul fiecăruia să cântărească ponderat în strânsă legătură cu nivelul demonstrat în test. Așa ar conta și numărul, dar și calitatea votului. Calitatea ar putea acționa în dauna numărului, dar în același timp, ar putea atrage la vot un număr mai mare de votanți, mai ales din categoria indiferenților cu tardive și inutile păreri de rău. Mai mult, votul ar deveni interactiv. Sentimentul fiecăruia că votul său ar putea conta mai mult decât al altuia, e neprețuit. Decât să jucăm pe telefon nu știu ce saga, Vot-Saga ar fi la scară națională și planetară. Ar fi super. Credeți că pot fi catalogat drept sorosist cu ideile astea?