Brave Kids. Cum am avut în gazdă două fete din Iran și cum ne-am descurcat

În primăvară am luat decizia de a participa la Brave Kids. Știam atunci că niște copii cu aptitudini artistice, care fac parte din cercuri de muzică sau dans, din țări mai defavorizate, vor veni la București și vor sta la niște gazde. Noi urma să le oferim acoperiș timp de 10 zile, iar copiii noștri aveau acess la ateliere de artă cu Ioana Papadopol și instructorii din țările respective.

La început erau înscrise în proiect echipe din Republica Moldova, Bulgaria și Polonia—care este și țara din care a pornit această inițiativă. După câteva luni s-a alăturat și o echipă din Iran, iar noi am hotărât că am vrea să avem copii de-acolo, dacă vin și fete. Voiam un schimb total de experiență, iar aceasta era varianta cea mai bună. Cum am fost anunțați că sunt și două fete de 14 și 15 ani, am început să ne pregătim sufletește pentru acest schimb.

Fetele, Vesta și Gazaleh, au venit în București la două zile după ce noi am venit din concediu, într-o luni de dimineață. Eram atât de emoționați, mai ales că eu eram măcinată de tot felul de întrebări legate de ce mănâncă și ce aș putea să le pun la dispoziție ca să se simtă cât mai bine. Când au ieșit de pe poarta de la ”sosiri” erau atât de veseli toți din grupul venit din Iran (4 băieți, 2 fete și profesoara lor de muzică) că nici nu părea că stătuseră aproape 24 de ore pe drumuri.

”They are beautiful”, a strigat Gazaleh în gura mare când ne-a văzut! Fetele noastre erau toate un zâmbet, dar nici nu era de mirare, pentru că era prima lor ieșire din țara natală și erau extaziate.

Cum s-a nimerit să fie zi liberă, am avut ocazia să petrecem ceva timp cu ele și să încercăm să ne cunoaștem. Am descoperit două fete pline de viață, extrem de inteligente, crescute frumos și deschise la minte. A fost chimie din prima între noi.

Pentru că așa s-a nimerit zborul, grupul din Iran a stat aici 12 zile, cu 2 mai multe decât ceilalți. Am avut timp să le arătăm Bucureștiul și Sinaia. Imaginea noastră de țară săracă a ajuns până la ele în Iran, dar la plecare au spus că și-au schimbat total părerea, descoperind un oraș frumos și oameni buni. Noi i-am dus pe unde este mai frumos, ce este drept.

Nu a fost o experiență ușoară. În fiecare zi fetele și Amalia au mers la cursuri, de la 9 la 5. În tot acest timp au repetat pentru spectacolul pe care l-au susținut în Parcul IOR și au avut ateliere de tot felul. Am avut noroc că toate acestea s-au ținut la Școala Filandeză care este aproape de casa noastră, că altfel cred că nu rezistam zi de zi cu un program atât de plin. Serile erau rezervate plimbărilor. Nu le-am însoțit în fiecare zi pentru că ne-am împărțit această responsabilitate cu ceilalți părinți care aveau în gazdă copii artistici din Iran, dar ora de somn s-a mutat în această perioadă după 1 noaptea pentru toți ai casei.

După spectacol ne-am dat seama că nu am făcut acest sacrificiu degeaba. A fost absolut încântător. A fost un show care a rupt barierele culturale și care ar trebui să ne facă să ne gândim mai mult la motivele prostești pe care le avem atunci când avem porniri de rasism sau xenofobie. Toții copiii au învățat toate dansurile din cele 5 țări și le-au pus în scenă într-o imagine a inocenței și unității. Dansul chiar este o limbă universală!

Amalia, deși în prima zi a plâns și a zis că ea nu vrea să mai meargă, la final i-a părut rău că s-a terminat pentru că s-a împrietenit atât cu fetele din Polonia, cât și cu niște micuțe artiste din România. Sylvia, lidera grupului de artiste poloneze, chiar ne-a spus că s-a implicat atât de mult la fiecare atelier încât a rămas impresionată de calitățile ei de conducător, dar și de cele artistice. Același lucru am auzit și din gura profesoarei din Moldova și a celei din Bulgaria.

După spectacol copiii artistici și-au luat la revedere unii de la alții și s-a lăsat cu multe lacrimi și îmbrățișări prelungite, semn că toți au trăit la maximum aceste zile.

Fetele noastre au mai stat o zi în plus, așa că am avut timp să mergem la Sinaia cu tot grupul din Iran. Castelul Peleș i-a cucerit și și-au pus în minte să revină ca turiști să descopere și alte frumuseți din România.

Plecarea fetelor a fost un moment în care am înțeles de ce plâng oamenii pe aeroport. Emoțiile ne-au cuprins pe toate și ne-am lăsat pradă lor. Am plâns pur și simplu și ne-am îmbrățișat de multe, multe ori. Ne-am promis că ne vom mai revedea și trebuie să ne ținem de cuvânt pentru că ne-au fost foarte dragi.

Brave Kids este un proiect adus în România de Ioana Papadopol prin MiniArt Show. Alături de ea (și de noi) a fost Corina Munteanu, care s-a zbătut să rezolve toate micile probleme și toată lumea să fie fericită. Mi-ar plăcea ca în anii viitori să se alăture mai mulți sponsori pentru a le putea oferi copiilor veniți din străinătate mai multe experiențe interesante. Oricât de mult am fi vrut noi să facem mai mult, timpul și bugetul nu ne-au permis să mergem în toate locurile pe care le aveam în cap. Un microbuz sau autocar care să transporte întreg grupul pe toată perioada ar fi de ajutor, la fel cum ar fi și o agenție de turism, care în ziua liberă a proiectului să poată duce pe toți cei implicați la obiective aflate în apropierea orașului: Sinaia, Vulcanii Noroioși, Râșnov, Bran. Mi-ar fi plăcut să se organizeze o seară românească la un restaurant, cu muzică și mâncare tradiționale, pentru că avem ce să le prezentăm. Alături de proiect anul acesta au fost cei de la Divertiland și mi-ar plăcea să li se arăture și alții. Impactul pentru prima ediție nu a fost extraordinat de mare, la spectacol participând în jur de 100 de persoane, dar Brave Kids este un brand internațional, evenimentele din România fiind promovate pe pagina lor de Facebook cu audiență globală. Sunt convinsă că se poate face mai mult.

Mi-ar plăcea să se alăture și artiști români, iar la anul pe scenă numărul nostru tradițional să nu mai fie un spectacol de street dance. Eu le-am arătat fetelor din Iran pe youtube ce dansuri populare frumoase avem și au fost impresionate. Sunt convinsă că putem mai mult decât atât și că portul nostru nu este reprezentat de pantaloni (foarte) scurți de blugi și tricouri roz. Avem să să arătăm și e bine să o facem.

Una peste alta, Brave Kids merită aplauze pentru că le arată unor copii partea frumoasă a lumii și le dă speranță că prin cultură, dans, muzică și explorarea unor locuri noi putem să fim mai buni atât noi ca indivizi, cât și ca un tot. Felicitări, Ioana și Corina!

Sursă foto: Facebook Brave Kids și MiniArt Show