Am ales ca ambii copii să urmeze instituții școlare de stat. Ascultând experiențele altor părinți, atât de la stat, cât și de la privat am ajuns la concluzia că aceasta este cea mai buna soluție. Cel puțin când am înscris-o pe Amalia la creșă nu erau aproape de casă niște opțiuni la privat care să ne facă să vrem altceva. Despre creșă am mai scris, totul a fost perfect. Și aproape gratuit, la 6 lei/ zi, cu 5 mese echilibrate, activități și grijă față de copii.

La grădiniță, care face parte din sistemul de învățământ, care ar trebui să fie gratuit, nu a mai fost chiar aceeași situație. Nici ca preț, nici ca satisfacție.

Cheltuielile încep cu hrana copilului. Absolut normal. Între 11 și 15 lei pe zi, în funcție de grădiniță. Dacă lipsește, nu plătește. Numai că uneori mi se pare că ce alegeau pentru masă era imposibil. Combinația de pișcot cu iaurt îmi ridica părul din cap. Nu am înțeles niciodată. Mai bine le dădea câte o cupă de șampanie, măcar dormeau liniștiți. Apoi Barni, tot felul de napolitane, iarturi cu fructe sau cu tot felul de biluțe colorate la gustare. Cred că un măr era mai ieftin. Mult mai ieftin. La prânz aveau uneori ciorbă de salată, varză  a la Cluj. Au avut chiar și ciorbă de potroace. Mergea cu pișcotul și șampania la fix. Astea erau chestiile dubioase. În rest, mâncăruri normale, sănătoase, pe care fii-mea cel puțin le mânca cu plăcere.

Următoarea cheltuială a fost pricinuită de amenajarea sălii de clasă. Am cumpărat covoare, perdele, dulapuri, materiale didactice, jucării, rechizite. Total: aproximativ 250 ron. Ultimele două în fiecare an—cam 100 de lei fiecare. Pentru rechizite nu îmi pare rău, că le-au folosit și lucrul ăsta s-a văzut, dar jucăriile erau ținute sub cheie. Cel puțin la grupa mare spre final se jucau cu cele pe care le luasem cu un an în urmă, ca să nu le strice pe-alea noi.

Apoi, erau opționalele, unul dintre ele obligatoriu. Fiecare opțional este aproximativ 5 ron* 2 ședințe pe săptămână. În primul semestru din grupa mică am înscris-o la toate. Apoi, la serbarea de la dansuri, unde erau prezenți copiii de la grupele mici și mijlocii, am luat decizia de a renunța la acest opțional. Erau vreo 60 de copii capii, unii plângeau, unii voiau la mama lor, unii țopăiau aiurea. Oricum numai oră de dans nu era.

Cu engleza am mers și în grupa mijlocie, apoi am renunțat și la ea. Nu se vedea nimic, era prea puțin jumătate de oră de două ori pe săptămână cu 30-40 de copii într-o sală.

Am păstrat muzica, era și obligatorie, dar și i-a plăcut, karate, unde doamna era foarte bună și implicată și arte plastice, unde făceau tot felul de chestii interesante. La grupa mare am adăugat și baschet, pentru că așa a vrut Amalia. Am considerat că orice formă de sport este bună, așa că am fost de acord.

Pe doamna de arte plastice și pe domnul de baschet nu i-am cunoscut niciodată. Nu ni s-a spus cum îi cheamă, cine sunt. Nici ei nu au venit să se prezinte la vreo ședință cu părinții. Pe doamna de engleză am cunoscut-o când a stat Amalia la after-school într-o vară și era și ea acolo. Doamna de karate a organizat în fiecare an serbare, cu medalii, diplome, iar la finalul grupei mari și niște cupe.

În total, opționalele și hrana ajungeau pe lună cam 500 de lei, aproape 600 când a făcut toate opționalele.

Pe lângă aceste cheltuieli, se mai adaugă teatru săptămânal aproape—10 lei. Diverse reviste—cam 20-30 de lei. La reviste se putea renunța dacă nu le-aș fi găsit în rucsac sau dacă nu le găseam înșirate pe catedră, sub ochiii vigilenți ai copiilor.

Din când în când mai erau și concursuri—aproximativ 10-15 lei evenimentul.

La total, se mai adaugă serbările de Crăciun și cele de final de an, cu diverse linii bugetare: cadouri copii, cadouri doamne, închiriat Moș, fotograf, cameraman, închiriat costum. Totalul ajunge undeva la 100-150 de lei de serbare în funcție de desfășurarea de forțe.

Excursiile de final de an nu le mai pun la socoteală, pentru că nu toată lumea alege să meargă, dar orientativ, prețul lor este undeva la 100 de lei (+ 100 de lei însoțitor). Banii de buzunar sunt după posibilitățile fiecăruia.

Așadar, grădinița de stat nu este gratuită. Dacă vrei să îți duci copilul la toate activitățile și îl duci în fiecare zi, cheltuielile lunare ajung să rivalizeze cu cele de la privat. Totuși, am impresia (pot să greșesc) că sunt mult mai controlați și mai serioși.