Știu, sunt rea. Și veți spune că nu înțeleg eu, nu iubesc frumosul, nu apreciez tradițiile. Așa o fi. Nici nu mă chinui să vă contrazic, dacă îmi spuneți și mie cine este iepurașul ăsta care aduce cadouri de Paște și ce treabă are el cu învierea lui Iisus? De unde vine el și ce caută în viața noastră?
Mi-am scormonit în memorie să-mi amintesc dacă pe vremea mea (acum 30 de ani) venea iepurele ăsta să ne aducă ceva. Nu l-am găsit. Am mai întrebat și pe alții, mai tineri sau mai bătrâni, și nici ei nu au stat pitiți în noaptea de Paște să vadă cum țopăie urecheatul cu sacul de daruri în spate. De fapt, nici nu știu dacă are sac sau cum vine el cu cadourile, că nu se specifică nicăieri. Oricum, nimeni nu și-a adus aminte să fi existat iepurașul de Paște. Cert este că a apărut brusc în viața noastră. La un moment dat, nu știu care, rafturile magazinelor s-au umplut de iepurași de ciocolată și noi a trebuit să facem cadouri de iepuraș.
Nu mă deranjează că trebuie să facem cadouri, dimpotrivă. Dar nu înțeleg semnificația. Când eram noi mici, de Paște primeam haine noi. Era cumva o transpunere a faptului că natura se înnoiește, reînvie.
Am căutat să văd de unde vine tradiția și am găsit-o. De la triburile germanice, care aveau o zeiță a fertilității pe care o chema Eostre si care era întruchipată de un iepure. Acum, să mă iertați, dar ce legătură avem noi cu ei? Bineînțeles că legenda e și un pic trasă de păr (sau ceea ce am citit eu). Cică pe la 1500 iepurașul ăsta darnic le aducea copiilor ouă de ciocolată și dulciuri. Apăi, boabele de cacao au fost aduse în Europa de Cristofor Columb în 1503, dar habar n-aveau la ce folosesc. Oricum, ele au rămas în Spania, apoi le-au descoperit și englezii și d-abia prin 1879 s-a fabricat ciocolata așa cum o știm noi azi.
Mă rog, e o legendă poate să zică ce vrea ea.
Dar, totuși…în mintea mea Paștele rămăsese singura sărbătoare pur religioasă. Adică era despre Iisus și Înviere și credință. Acum, apare iepurele ăsta și ne face să uităm ce este important, ce sărbătorim cu adevărat. Pentru mine e despre familie, despre meditație, despre regăsirea de sine, despre speranță. Iepurașul ăsta, deși simpatic, nu are ce căuta în peisaj. Cel puțin în mintea mea.
Și cum toți copiii din jur primesc cadouri de la iepuraș, vreau nu vreau, trebuie să mă conformez. Dar o fac tot cum era pe vremea mea, cu hăinuțe noi. Și l-am și deconspirat pe iepuraș, i-am zis copilului că e o poveste, un simbol și că mai important de Paște este să încercăm să descoperim părțile bune din noi, să ne activăm cumva puterile pe care le avem pentru a face lucruri bune.
Și, nu, nu îmi plac nici ziua îndrăgostiților și nici halloween.
Donkeypapuas
aprilie 16, 2015Iepuraşul de ciocolată nu are nimic de-a face cu Paştele aşa cum nu are de-a face nici cu zeităţi germanice mai mult sau mai puţin inventate. În Pif-urile mai vechi îi vedeam pe Pif şi Hercule sabotându-se reciproc prin spargerea enormelor ouă de ciocolată pe care le cărau de Paşte. Dar în respectivele benzi desenate nu mi-a sărit în ochi nici un iepuraş de ciocolată. Deci în Franţa anilor 60 ai secolului trecut încă nu pătrunseseră, probabil. Dar – spre diferenţă de cei pe care i-aţi întrebat – în anii 70-80 ai aceluiaş secol XX cofetăriile regimului Ceauşescu puneau la vânzare iepuraşi de ciocolată şi pistoale de ciocolată. Care nu erau doar forme goale ci în întregime fabricaţi din respectiva materie dulce aşa că puteau ajunge la 400-500 grame şi chiar mai mult. Asta până la începutul anilor 80 când au fost sistate multe din cauza proiectului aceluiaş Ceauşescu de a lichida datoria externă cu orice preţ.
Donkeypapuas
aprilie 16, 2015Iepuraşul de ciocolată nu are nimic de-a face cu Paştele aşa cum nu are de-a face nici cu zeităţi germanice mai mult sau mai puţin inventate. În Pif-urile mai vechi îi vedeam pe Pif şi Hercule sabotându-se reciproc prin spargerea enormelor ouă de ciocolată pe care le cărau de Paşte. Dar în respectivele benzi desenate nu mi-a sărit în ochi nici un iepuraş de ciocolată. Deci în Franţa anilor 60 ai secolului trecut încă nu pătrunseseră, probabil. Dar – spre diferenţă de cei pe care i-aţi întrebat – în anii 70-80 ai aceluiaş secol XX cofetăriile regimului Ceauşescu puneau la vânzare iepuraşi de ciocolată şi pistoale de ciocolată. Care nu erau doar forme goale ci în întregime fabricaţi din respectiva materie dulce aşa că puteau ajunge la 400-500 grame şi chiar mai mult. Asta până la începutul anilor 80 când au fost sistate multe din cauza proiectului aceluiaş Ceauşescu de a lichida datoria externă cu orice preţ.