Ce-am făcut diferit la al doilea copil

La primul copil de obicei ești năucă. Te bombardează toți cu atâtea informații de simți că o iei razna pentru că e greu să le triezi. Oricum, ai face orice să-i fie bine. La al doilea copil, ești mânată de aceleași bune intenții, dar ești mai organizată, mai lucidă, aș putea spune.

Primul e copilul experiment, într-un fel.

Așa a fost și la noi. La Alexandru am făcut multe lucruri diferit față de cum le-am făcut când era Amalia mică.

Dormitul în camere separate. La Amalia am plecat de la ideea că fiecare doarme la locul lui, în camera lui. În primele 3 luni a stat cu noi în cameră, apoi am mutat-o în camera ei. Așa citisem eu că e bine și, cumva, așa și simteam că trebuie să fie. Când ea avea 3 ani, am adoptat co-sleepingul și azi, după 6 ani, tot în faza asta suntem. Pe Alexandru l-am luat în pat cu mine de la început. Nici nu m-am mai gândit că se învață așa, că o să stea după fusta mea până se-nsoară. Pur și simplu, am făcut ceea ce am simțit. Când s-a mai mărit, am luat-o și pe Amalia și suntem la faza de somn chinuit în 3.

Cremele pentru iritație fesieră. Cât a fost Amalia mică aveam o mini-farmacie. Aveam toate cremele posibile, plus unele făcute în farmacie după rețetă de la medic. Cu toate astea, era mereu iritată. La Alexandru am apelat de vreo 10 ori la banala cremă de gălbenele. Atât! Nu s-a iritat deloc, nici măcar vara. Nu știu dacă pielea lui a fost mai rezistentă, cert este că a fost mult mai bine fără toate smacurile planetei.

Picăturile împotriva colicilor. Am avut și o expoziție frumoasă de picături care să ne ajute să scăpăm de durerile de burtică. Nici măcar n-a avut cine știe ce colici. Vreo 3 săptămâni și alea ușoare. Câteva nopți de plimbat prin casă și gata. Alexandru NU  a avut colici. Am pornit de la ideea că nu mai cumpăr nicio picătură și se pare că am alungat forțele negative din preajma noastră. Deloc. Puteți să mă urâți, dar eu cu ambii copii, cu mici excepții am dormit dusă.

Medicamente. Dacă la Amalia săream cu nurofenul/panadolul la aproape orice semn de răceală, acum nici nu mai am în casă așa ceva. Când apar mucii, îi las să treacă. În mod excepțional mai folosim ser fiziologic, dar cam atât. Diferența este că de pe la 1 an Alexandru nu a mai avut episoade de răceală cu febră și complicații. Îi curge nasul și-atât. Amalia până pe la 3 ani, când mi-a venit mintea la cap, era veșnic răcită. Dar între timp am mai citit și eu și am înțeles că organismul nostru e suficient de deștept cât să se repare și singur dacă nu e ceva grav. N-am luat-o pe arătură! Am ajuns la doctor și pentru o stare de vomă, care s-a dovedit a fi apendicită. Pur și simplu, am învățat să-mi ”citesc” copiii.

Olița. Când Amalia a început să stea în fund am cumpărat o oliță. Deja visam la cai verzi pe pereți. Mi-o și imaginam cum o să ceară singură și în cel mult o lună scăpăm de scutece. La 2 ani și 3 luni am reușit. Dacă ”imediat” înseamnă 1 an și 9 luni, atunci am reușit. Pe Alexandru l-am lăsat de capul lui și pe la 2 ani jumate a renunțat singur. A mers direct la toaletă, nici măcar nu i-a trebuit olița.

Hainele. Când s-a născut Amalia mi-am jurat că eu niciodată nu o să le dau copiilor mei haine purtate de alți copii. O vreme îndelungată m-a ținut această nebunie, până mi-am dat seama că dacă o verișoară îmi oferă hăinuțe nu o face pentru că eu nu aș avea bani, ci pentru că ține prea mult la hainele acelea și știe că am să le apreciez. La Alexandru am lăsat ifosele de-o parte și am acceptat de la cunoscuți. Și eu le-am tot dat mai departe și uite-așa toată lumea e fericită. Mai puțin producătorii de cârpe.

Detergenții speciali. Să vă zic că am spălat separat hainele Amaliei până spre 3 ani ai ei? Puneam detergent special pentru pielea sensibilă, balsam special pentru bebeluși. La Alexandru am renunțat la această activitate pe la un an. Le-am amestecat cu ale ei, cu detergent obișnuit. Până acum, niciun semn că aș fi făcut ceva greșit.

Cocoloșeala. Dacă pe Amalia am cocoloșit-o pentru că eu eram o fricoasă, pe Alexandru l-am lăsat să meargă de-a bușilea prin parc, să se cocoațe, să meargă desculț, să fugă, să fie liber. Amble metode par bune, dar parcă mai bine e să fii relaxat.

Multe le-am făcut diferit și poate de unele am și uitat, că iată acum se fac 4 ani de când s-a născut și băiatul lu` mama și peste jumătate de an 10 de când a venit pe lume fata lu` tata. Dar un lucru l-am făcut la fel: i-am iubit pe amândoi până la cer și înapoi. Și tot ce am făcut, a fost din dorința de a le fi bine. Că ne-a ieșit sau nu, timpul o va dovedi.