Primarul nostru de la sectorul 6 Ciprian Ciucu (pe care l-am votat cu toată încrederea) se arată într-o postare pe Facebook revoltat că părinților li se cer bani pentru fondul clasei. Zici că a picat din cer nu alta!
Domnule primar,
Am doi copii, ambii la o școală de cartier, în Drumul Taberei. Școala aia căreia i s-a asfaltat curtea pentru că venea să voteze acolo Nicușor Dan, o știți dvs. Au fost la creșe și grădinițe de stat din același sector.
Dacă aș fi pus într-un cont toți banii pe care i-am dat pentru fondul școlii în cei 6 ani de creșă, 6 de grădiniță și 9 ani de școală (ai copiilor împreună) strângeam suficienți pentru excursia aia în Brazilia la care visez de ani de zile.
Veniți cu picioarele pe pământ! Vorbiți cu părinții și cu directorii de școli personal, pentru că degeaba trimiteți oameni. Degeaba ne spuneți că ați nominalizat nu-știu-ce consilier de la USR, că nu ne interesează lupta politică, mai ales în contextul ăsta. Știți vorba aia: până la Dumnezeu te mănâncă sfinții!
Vă spun din perspectiva unui părinte că problemele sunt multe și pare că ne învârtim într-un cerc vicios. De-a lungul anilor am dat bani de săpun, hârtie igienică, jucării, jocuri, rechizite, covoare, jaluzele, materiale didactice, imprimante, televizoare, markere, bureți, topuri de hârtie și nici nu mai știu ce. Niciodată, dar absolut niciodată nu s-a pus problema să le asigure unitatea de învățământ. Sincer, nici nu știm cum ar trebui să procedăm pentru că MEREU am fost noi cei care ne-am ocupat de lucrurile astea.
Spuneți că ați asigurat un buget uriaș pentru învățământ în sectorul 6. Poate ar fi bine ca școlile și grădinițele să fie mai transparente cu cheltuielile și, așa cum fac și alte instituții de stat să afișeze într-un loc public aceste informații. Degeaba merg părinții la directori și le cer chestii. Lipsa comunicării lasă loc de minciuni, de aruncat vina de la unul la altul.
Din datele oferite de Administrația Școlilor Sector 6 rezultă că aveți în subordine 67 de grădinițe, școli și licee. Dacă împărțim egal suma de 140.000.000 lei pe care ați spus că ați alocat-o rezultă că fiecăreia îi revin 2.456.140 lei pe an, respectiv 240.678 de lei lunar (aproximativ 40.000 euro). Ați spus că se exclud salariile personalului care sunt plătite de Ministerul Educației. Suma poate părea măricică, însă în unele locuri lipsurile sunt atât de mari, încât este greu să fie prioritizați astfel încât să nu se facă nedreptăți. Cu toate acestea, noi habar n-avem pe ce se duc, pentru că aparent nu avem de niciunele.
Mi-ar plăcea ca măcar odată să înceapă anul școlar fără să ne mai îngrijorăm că nu mai merge imprimanta (cumpărată de noi), că trebuie să luăm markere, și bureți, și topuri de hârtie. Mi-ar plăcea să avem niște manuale atât de bune încât să nu mai avem nevoie de tot felul de tot felul de auxiliare, iar culegeri să cumpere doar cei care vor cu adevărat performanță. Pentru majoritatea familiilor începutul de an școlar reprezintă o traumă financiară, de ce trebuie ea dublată și de lucruri pe care nu părinții ar trebui să le asigure?
Poate că aceste sume ar putea fi suplimentate pentru dotarea școlilor cu bani din fonduri europene sau alte fonduri (cum sunt cel elvețian sau norvegian) când se deschid axe potrivite pentru educație. Copii ăștia merită mai mult!
Dar ce zic eu de transparență și de fonduri europene, când sunt școli care nu au site-urile up-datate de ani de zile. Numele profesorilor, proiectele la care participă, numărul de elevi sunt parcă secrete. Și asta vine tot dintr-o meteahnă veche în care școală e de-o parte a baricadei și părinții de alta, iar copiii noștri pierd cel mai mult.
Dacă dvs. ne spuneți să nu mai dăm fondul clasei am să vă rog să îmi spuneți cu ce vor scrie profesorii și elevii pe tablă, cu ce o vor șterge, unde își vor imprima fișele de lucru, ce se întâmplă când se golește cartușul de la imprimantă, de unde luăm un prelungitor care să ne ajute să băgăm în priză televizorul cumpărat de noi, de unde vor lua hârtie igienică. În mod normal, școala ar trebui să știe care este necesarul fiecărei clase, dar în toți acești ani nici măcar nu s-a pus problema să primim ceva.
Evident, că există și o altă față a problemei. Sunt televizoare, de exemplu, cumpărate de părinți care rămân în școală după clasa a 8-a, prin donație. În loc să rămână acolo unde sunt, următoarea generație strânge bani pentru altele pentru că sunt învățătoare care vor doar lucruri noi. (Am auzit și astfel de situații.)
Dacă nu faceți ceva mai mult decât o postare pe Facebook rămâneți, ca ceilalți, un politician ipocrit, care aruncă declarații să le ia ochii votanților.
Tu ce părere ai?