Mă tot gândesc de ceva vreme să scriu despre clasa 0. Am scris, am șters și iar am scris și-am șters. Nici nu știu ce să scriu. Sunt zile în care mă enervează la culme că nu a fost lăsată la grădiniță, sunt altele în care parcă mă luminez și îmi zic ”băi, ce chestie bună au făcut ăștiaǃ”
În acest moment, în partea cealaltă a mesei este fii-mea. Se străduie să-l facă de R de tipar cât mai frumos. Numără liniile de la caietul tip 1 ca să-i iasă exact cum i-a arătat doamna. Nu are răbdare. Deschide pic-ul la aproape fiecare literă pe care o face. Din când în când își mai aduce aminte de ce s-a mai întâmplat pe la școală, ce vrea să mănânce mâine, mă întreabă de ce i-am cumpărat nu-știu-ce chestie.
Îmi este clar că nu este pregătită să facă teme. Nici eu nu sunt. Și nici nu am avea cum să fim, când ni s-a spus clar că este interzis să li se dea copiilor de lucru pentru acasă.
Descrierea idilică pe care o făcea ministrul care a hotărât să mute clasa 0 de la grădinită la școală (nu știu cine e și nici nu vreau să aflu) nu se potrivește cu realitatea de zi cu zi. Ni s-a spus că nu vom avea teme, copiii vor învăța prin joc, va fi ceva minunat care îi va face pe micuți să iubească școală. Dacă nu ar avea o doamnă tânără, blondă, cu părul lung, nu cred că ar mai vrea să se trezească dimineața.
Partea bună a mutatului clasei 0 la școală este că a mai responsabilizat-o puțin. Trebuie să își facă ghiozdanul, să aibă grijă de stilou, caiete, penar. Nu mai avem voie să lipsim doar pentru că nu avem chef să ne trezim.
Cam atât la plusuri.
La minusuri lista e mai lungă.
Primul lucru care mă deranjează este că obligativitatea uniformei este opțională. Eu o îmbrăcam în fiecare zi cu bluză albă, vestă și fustă. Nu îmi place nimic la uniforma școlii, dar dacă trebuie, trebuie. M-am bucurat (degeaba) că scap de stressul de la grădiniță cu ”nu-mi place aia, vreau rochie care s= se-nvârtă și cu buzunare, X-uleasca are tricou cu nu-știu-cine”. Numai că am observat în fotografii că mai nimeni nu poartă bluză albă, vesta stă pe spătarul scaunului. Într-o dimineață, când o îmbrăcam, îmi zice ”nu-mi mai da fusta, că toată lumea vine-n pantaloni. Sunt singura care o mai port. Și vesta oricum o dau jos, că nu-mi place”
Majoritatea lucrurilor pe care le fac la clasa 0 le-au făcut și la grupa mare. M-am uitat și pe caietele auxiliare și am ajuns la această concluzie. Cifrele, literele mari si mici de tipar, tabla adunării și a scăderii, toate le-au făcut la grădiniță. Nu știu dacă este valabil pentru toți, dar în cazul nostru naște întrebări de genu l ”dar am făcut asta la grădiniță, de ce mai repetăm?” Eu am altă dilemă. De ce învață să scrie cu litere de tipar. Din câte îmi aduc eu aminte, noi nu am făcut așa ceva. Poate e o chestie nouă de pedagogie, dar zău dacă-i găsesc rostul.
Pe lângă literele de tipar, mai fac o grămadă de alte chestii, de fii-mea se plânge uneori că nu are timp de pauză. Are vreo 7 caiete auxiliare, plus caietele de matematica și cel tip 1. Nu e de mirare că nu au timp. Și nu au timp nici de ora de sport, pe care au făcut-o de vreo 3-4 ori de la începutul anului școlar. Pretextul este unul hilar: nu e căldură în sala de sport. Elevii de la clasele mai mari pot face ora de educație fizică, ăștia mici nu. Aștept cu nerăbdare vara să văd atunci ce scuze se mai invocă.
Mie clasa 0 mi se pare un mare haos. Cred că nici cei de la minister nu s-au dezmeticit prea bine și nu știu ce trebuie să facă. Copiii ăștia veniți de la grădiniță, care au schimbat locul, doamna, colegii au fost zăpăciți și mai rău de modul în care se fac lucrurile. Cred că este prea mult pentru ei. Eu oricum lucram cu fii-mea acasă și înainte, dar într-un mod mult mai distractiv. Nu o puneam să scrie după dictare, dar făceam lista de cumpărături, făceam calcule cu bețe de chibrit, ne jucam de-a magazinul și calculam cât costa marfa. Așa a aprofundat ce a învățat la grădiniță. Acum mi se pare un pic forțat.
Clasa întâi sper să fie mai aproape de ceea ce reprezintă școala în mintea mea, deși am înțeles de la alți părinți că este un haos și mai mare.
Tu ce părere ai?