Meseria de mamă presupune de multe ori să răspunzi la tot felul de întrebări care îți pun imaginația la încercare. Dacă mai ai și un copil cum e donș´oara mea, atunci ai toate șansele să nu faci Alzhaimer la bătrânețe.
Încă de când a început ea să vorbească, s-a dat startul distracției. Primele șocuri le-am avut când a descoperit la creșă care-i diferența majoră dintre fetițe și băieței. Și nu, nu e vorba despre șoșețele roz și șosețele albastre.
Se așează pe oliță: ”Să bag și eu cucul aici…”
Și cucul a rămas o pasăre des întâlnită în discuțiile noastre. Mai rău era când ne întâlneam cu oameni străini. Fata mea avea trei curiozități majore: ”Cum te cheama? Știi să înoți? Ai cuc?”
Fiind așa cunoscătoare într-ale diferențelor de gen, nu am mai avut nici o reacție, când probabil enervată de vreo trăznaie i-am spus: ”eu la vârsta ta mă jucam cu puța în țărână”, iar ea m-a întrebat ”ce e aia țărână?”
Totuși, și-a păstrat inocența de copil. La primul meci pe stadion galeria îi striga ceva de dulce lui Mitică Dragomir. Chiar ne gândeam ce îi explicăm dacă ne întreabă ce înseamnă. Nu a fost cazul, pentru că s-a mirat foarte tare de ce strigă ”crocodil! Crocodil!” Săracul copil chiar aștepta să apară vreunul pe stadion.
Pe la vreo doi ani și ceva a renunțat la acest mini-interviu, dar au început alte curiozități. De exemplu, trebuia să îi explic unde-i mama soarelui, a lunii, a tot ce vedea în general, pentru că în mintea ei totul trebuia să aibă o mamă.
Tot din aceeași categorie, au existat întrebările: ”Din ce e făcut pământul?”, ”Unde se termină străzile?”, ”Ce culoare îi place lui Doamne-Doamne?”, ”Unde țin apa din mare iarna ca să nu înghețe?”, ”Cu ce e plină luna?”,” Dacă acum e azi, cum poate face Doamne-Doamne să existe mâine?”, Eu: Azi e ziua lui Winnie de pluș. Ea: E sfântul Winnie?
Au fost întrebări la care ea singură a găsit răspunsurile: Eu: Ce face tâmplarul? Ea: Tâmplește!
Eu: Din ce se face muzica? Ea: Din CD-uri!
Timpul are altă măsură în mintea unui copil:
„Mami, mamaie și tataie când au făcut nunta?”
„Acum mult timp, au trecut mai mult de 50 de ani…”
„Aaa, am înțeles…Erau dinozauri atunci?”
A fost o perioadă pe la 3-4 ani când era foarte interesată de planete și spațiu.
Ea: Ce e pe Pluto?
Eu: Nimic.
Ea: Păi și dacă nu e nimic, de ce mai există?!?!
Ea:Pe Pluto sunt numai căței??!
Ea: Plutonierii sunt oamenii care locuiesc pe Pluto?
Ea: Noi pe ce planetă suntem?
Eu: Pe Pământ.
Ea: Și ce e dincolo de spațiu?
Eu: Oamenii de știință încă nu au descoperit ce se află…
Ea: De ce?
Eu: Pentru ca nu au aparatura necesară, cunoștințele…se crede că spațiul e infinit…
Ea: Pe Saturn e aer?
Eu: Nu, e alt gaz, pe care noi nu îl putem respira.
Ea: Păi nu-i nimic, că îmi iau la mine o sticluță cu apă..
Eu: Bine, o rezolvi tu cu apa, dar ce faci că îți arde pielea?
Ea: Nu-i nimic, că o să îmi iau cu mine o cremă și mă dau cu ea și îmi trece…
Ea: Mami, când s-au născut planetele?
Eu: Acum milioane de ani.
Ea: Și exista Doamne-Doamne?
Eu: Da.
Ea: Și era bebeluș?!?!
A fost mereu un copil care a știut ce vrea și și-a exprimat clar dorințele.
Domnul încearcă să o convingă pe donș´oara să renunțe la monopolul asupra telecomenzii. El: ”Fată, nu vezi că am am și eu un meci de văzut?” Ea: ”Dar tu nu vezi că ai și tu un copil?”
Se uita la un film cu niște copii care sunt in tabără. Eu îi spun că la anul poate va merge și ea cu doamna învățătoare și cu copiii din clasa ei.
Ea: Și mă duc singură?
Eu: Nu, cu colegii, cu doamna.
Ea: Nu vreau să merg fără voi.
Eu: Păi tocmai asta e ideea, te distrezi, dar înveți să te descurci și singură, fără mama și tata.
….(discuția continuă în același registru)…
Ea: Și avem fiecare wc-ul nostru?
Eu: Nu, normal că nu.
Ea: Dar aia acolo spală în fiecare zi wc-urile?!?
Încerc să aflu de la ea ce își dorește de ziua ei, ca de obicei trebuie luate măsuri din timp.
Răspunsul 1: O casă! Eu: Păi acum în ce stăm?! Ea: Vreau o casă adevărată, o vilă! Nu la bloc!
Răspuns 2: Vreau să mergem la mare. Eu: Dragă, în aprilie e frig la mare, nu putem merge. Ea: Și în Italia?!?
În fiecare seară ne certăm că nu vrea să doarmă singură. Ea: „Voi sunteți vinovați. Dacă aveam casă cu o singură cameră, nu se mai certam în fiecare noapte.
Cu timpul a crescut și a devenit foarte interesată de proveniența bebelușilor.
Ea: ”Mamă, când eram eu mică tu m-ai ronțăit?” Eu: ”Cum să te ronțăi? De unde îți vin ideile astea?” Ea: ”Păi și atunci cum am ajuns la tine în burtică?”
Ne uitam la un film cu o fetiță orfană și îi povesteam și ei ce se petrece.
Ea: Ce înseamnă orfan?
Eu: Un copil care nu are nici mamă, nici tată.
Ea (foarte revoltată): Și atunci cine a născut-o???!?!
Anul trecut a început să aibă curiozități legate de Moș Crăciun.
Moș Nicolae și Moș Crăciun au sanii separate? Tot ea își răspunde: Da, ca să nu încurce cadourile.
Și dacă se plimbă atât de mult, Moșul are în sanie tot ce îi trebuie: pat, frigider, televizor, mâncare???
Și dacă e viscol cum aduce Moșul cadourile? Eu: Îl ajută Doamne-Doamne ca să poate aduce bucurie în toate casele și așa poate face orice? Ea: Și își poate trece și capul pe sub fund? (n.r. a văzut o contorsionistă și a rămas impresionată)
Sinceritatea ei m-a făcut de câteva ori să îmi doresc să intru sub pământ. Întrebată de doamna educatoare într-o dimineață dacă a dormit singură, îi răspunde: ”Cu tata, ca mama a fost la meci”. Când eram însărcinată am luat-o cu mine la ecografie. Având experiența celor peste 30 de kg luate când a fost donș´oara în burtică, doamna doctor mi-a interzis să mai mănând dulciuri. Numai că, evident mai uitam. Ea nu și mă trezesc că îi spune ginecoloagei: „Șiiiii să-i spunem doamnei doctor ca mănânci pufuleți cu ciocolată!”
Are și simt de observație. În magazin. Vreau să cumpăr niște roșii. Ea: Mami, astea zici că sunt de plastic, așa strălucesc!
Ea: „Nu merge internetul. Zici că e o vacă ce nu mai dă lapte”…
Și uneori, noi părinții părem cam plecați cu sorcova. Era la creșă. Îmi povestea ceva despre un copil. Ea: Ale si a…Eu: Ce are și are? Ea: Ale si a…Eu: Ce are și ea, măi mami?? Ea: Ale si ea mami…Eu: Hai, măi mami, ce Dumnezeu? Ce are și ea? Ea: Alesia de la clesă, colega mea…
Tu ce părere ai?