Unul dintre cele mai grele momente (dar și frumoase) este culcatul copiilor seara. Ieri, aveam foarte mult de scris și ce mi-am zis eu: îl adorm pe pitic mai devreme și o mai las pe domnișoară să bântuie prin casă un pic, că și-așa a doua zi nu are școală.

Pe la 8.30 îl conving să-l bag în pat și le spun celorlalți doi din casă să mă trezească în caz că adorm. Buuun! Ne punem în pat, ne pupăm, ne drăgălim, după vreo 15 minute drecretez ”închidem ochii și gura”. Ei, aș! Piticul se apucă de discursuri. Îmi povestește verzi și uscate, își mai aduce aminte de chestii, le reia. Eu deja număram câte minute pierd și cât aș fi putut scrie în timpul ăla. Piticul nimic. Îl durea la bască de programul meu.

Gândul la deadline-uri mă ținea trează, dar și căldura emanată de pitic mă trăgea la somn. Nu știu cum fac copiii ăștia, dar sunt niște somnifere tare eficiente! M-am gândit să-mi iau telefonul și să-l butonez un pic, numai să nu adorm. Atât mi-a trebuit! Hop și el, la mine în brațe, îmi povestea despre fiecare poză pe care o vedea pe facebook. Cum mi-am dat seama că nu am nicio șansă așa, am pus telefonul pe noptieră și l-am luat în brațe. Când am dat cu nasul de miros de (încă) bebeluș, simțeam cum moș Ene îmi dădea târcoale.

Deodată, mi-a venit ideea (credeam eu) salvatoare. Profitând de dorința lui de a fi mereu primul, m-am gândit să facem un concurs. ”Ale, hai să vedem cine adoarme primul! Vrei să câștigi?” El repede ”Io, Aie, pimul” Gata, nene, asta era! În 10 minute sunt la laptop și scriu. Deja îmi structuram în minte textul. S-a întors și pitacul cu spatele la mine, a luat ursul în brațe și…a continuat să vorbească. Eu i-am amintit de competiția în curs de desfășurare, îngrijorată mai ales de faptul că o voi câștiga. El n-avea nicio treabă, îmi povestea despre mașini, creșă și ”popii” (copii). ”Ale, iubire o să pierzi concursul, hai, cine adoarme primul câștigă!”

E ultimul lucru pe care mi-l amintesc!

3 ore mai târziu m-a trezit Amalia. Era vreo 11 jumătate. Mi-a zis că ar fi venit mai devreme, dar îl tot auzea pe pitic vorbind, semn că am câștigat detașat. M-am dus la bucătărie, am băut niște apă, m-am revoltat că m-au lăsat să dorm și m-am dus să mă bucur în continuare de concursul câștigat.