Acum 17 ani, de dimineață, îmi căutam prin șifonier niște haine nici prea-prea, nici foarte-foarte. Eram cu gândul la discuția pe care o avusesem pe mIrc cu larry_xxx din noaptea ce tocmai trecuse. Îmi spusese că-i place Marin Preda, că i-a citit aproape toată opera, ba chiar avusesem o conversație incitantă despre Moromote și familia lui. Am trecut apoi la Istoria Literaturii Române a lui Călinescu și alte chestii care puteau impresiona o fată de 19 ani pe vremea dinozaurilor.
Nu știam la ce să mă aștept. Îi vedeam în fiecare zi în campus la Leu pe băieții de la Electronică și Telecomunicații. Un băiat de 22 ani ani, student la Politehnică, la Rețele și Software, care mai și citea literatură era o combinație care în mintea mea nu putea fi asociată cu o figură prea simpatică. Dar, na, aveam oricum drum spre facultate, așa că am acceptat să ne cunoaștem. Pe vremea aia Facultatea de Jurnalism era în aceeași clădire cu Electronica și Telecomunicațiile.
Am ajuns prima la întâlnirea de la ora 9, de la popotă. Așa îi spuneam noi terasei din curtea campusului pe care unii o numeau Jeg. Și-a venit. Un băiat înalt, cu părul negru, ușor grizonat, ochii verzi, dar verdele ăla închis de trece prin tine când te privește. A venit la mine la masă și s-a prezentat. Am băut o cafea, apoi un suc, apoi altă cafea, până s-a făcut ora 2. Am vorbit despre jocuri pe calculator, despre fotbal, despre părinții noștri, despre facultate, despre bunici, despre surori, despre cărți, nici nu mai știu despre ce n-am sporovăit.
Parcă ne cunoșteam de-o viață și ne-am reîntâlnit întâmplător. Avem atâtea în comun și ne completăm prin atât de multe diferențe. Cel mult mi-a plăcut că am putut să fiu eu însămi.
De-atunci au trecut 17 ani. La nuntă, acum 12 ani, ne-au fost nași cel mai prieten al lui și soția lui. Ne-au botezat copiii și au fost alături de noi. Noi am cununat-o pe cea mai bună prietenă a mea care s-a căsătorit cu un coleg și prieten de-al lui de la job. Le-am botezat copiii. I-am cununat și pe alți doi copii frumoși. Pe el l-au botezat bunicii mei cu numele meu. Suntem onorați să le fim nași și unora și celorlalți. Suntem o familie mare. Pentru că acum 17 ani, am stat până noaptea târziu să vorbesc despre Marin Preda pe internet cu un necunoscut.
Ne-am plimbat de ne-au usturat tălpile. Am stat acasă și ne-am uitat cu orele la seriale. Am râs. Am plâns. Am avut potofelul plin. Am căutat bani uitați prin buzunare. M-am trezit noaptea când plângeau copiii. S-a trezit noaptea când plângeau copiii. Am mâncat scoici San Jacques. Am mâncat brânză cu roșii și ceapă. L-am ajutat să-și redacteze lucrarea de licență. M-a ajutat să-mi fac proiectul pentru licență. Am avut mult de lucru la serviciu, a venit acasă repede. A avut mult de lucru la serviciu, am ajuns eu acasă repede.
Încă mai bem cafeaua din aceeași cană în fiecare dimineață.
Orice ar fi important este că suntem împreună.
Tu ce părere ai?