La uşă un înger mi-a bătut.
Ce trist era şi ce tăcut!
Aripile şi le-a deschis
Şi între ele m-a cuprins.
De el ce frică îmi era:
Strânsoarea-i mută mă durea….
M-a sărutat uşor pe frunte
Şi-mi arătă spre cer o punte.
Când inima mi s-a aprins
Năluca visului s-a stins
Şi-am rămas cu dor de aripa
Pentru un veac, pentru o clipă.
Tu ce părere ai?