Vecini ai familiilor cu copii care se joacă prin casă. Care aleargă. Care merg de-a bușilea. Care varsă saci cu jucării. Care trântesc. Care mai plâng noaptea. A căror mamă mai ridică tonul.
Dragi vecini de dedesubt, nu știu cum v-ați crescut voi copiii, cum i-ați făcut să stea liniștiți într-un colț ca să nu deranjeze pe nimeni. Și, știți ceva? Nici nu vreau să știuǃ Pentru că mie îmi plac copiii vii. Nu vreau niște păpuși. Și nu, nu îi încurajez să se alerge prin casă. Le-am spus de milioane de ori că deranjează vecinii. Dar, vedeți dvs, la 1 an și 4 luni nu prea-l interesează. Și nu-l interesează nici desenele animate, nici tableta, nici laptopul. La fel cum nici pe sor-sa n-o interesează, deși are aproape 7 ani.
Când era Amalia mică, mică de tot, și de-abia descoperise tainele mersului de-a bușilea, m-ați oprit pe stradă și mi-ați spus că vă deranjează zgomotul. V-am oferit atunci o soluție, v-am zis că am să o leg de calorifer ca să stea într-un loc. V-ați arătat indignat de propunerea mea și ați luat-o de bună, deși era evident o exagerare.
Îmi cer scuze pentru cele aproximativ 5 nopți în care au plâns preț de 10 minute. Cred că a fost cu adevărat deranjat. Și îmi mai cer scuze și pentru cele 20-30 de minute pe zi în care se aleargă prin casă. Și pentru minutul în care se rostogolesc pe parchet jucăriile vărsate din sac.
Aud pe la alți vecini de dedesubt, cunoștințe de-ale mele, că deasupra lor locuiesc copii care la 11-12 noaptea aleargă prin casă. Și învinovățesc părinții că nu știu cum să-i potolească. Faceți un efort de imaginație. Bebe de un an, aproape 2. E ora 8 sau, poate, 9. E îmbăiat, a mâncat, îmbrăcat în pijamale. Pare să îi fie somn, se freacă la ochișori. Îl duci în dormitor, te pui lângă el în pat și începe foiala. 5-10-15 minute. Îi mai citești o poveste. El tot cu chef de joacă. Se dă jos din pat, o ia la fugă prin casă. Îl aduci în pat. Plânge. Încerci să-l iei în brațe. Se smucește și țipă. Îl lași să vezi ce vrea să facă. Se dă iar jos din pat. Iar fuge. Îl aduci iar în pat. Iar plânsete, zbateri și țipete. Renunți. Îl lași să-și consume energia, deși a ta e consumată de pe la prânz. Uite așa ajunge un copil să alerge prin casă pe la miezul nopții. Nu ni s-a întâmplat seara, dar la prânz am trăit aceste scene de zeci de ori, așa că îmi imaginez cum este.
Și, dragi vecini de dedesubt, vă spun să se poate și mai rău. Deasupra mea e cerul. Tare neascultător mai este. În combinație cu o terasă nereparată ne face să zugrăvim. Și anul ăsta. Toată casa. Măcar copiii nu sunt acasă 24 din 24 sau mai dorm. La noi plouă non-stop.
Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.
7 Comentarii
Cand locuiesti intr-un bloc, trebuie sa ai un minim de bun simt si sa respecti si „vecinii de dedesubt”. Astfel incat nu iti lasi copilul sa alerge ca pe hipodrom, sa se dea cu role pe gresie si altele. Este o norma de conduita. Daca vrei sa iti cresti copiii ca in codru, te muti acolo. Sau cel putin la casa. Am si eu copil si nu l-am strunit in vreun fel. Dar l-am invatat sa ii respecte pe ceilalti. Inclusiv pe „vecinii de dedesubt”, care poate vin obositi de la serviciu si nu au chef sa auda tot halimaiul.
E clar că faceți parte din categoria celor care își imaginează că au doar drepturi, nu si obligații. Ghiolbanul cu aere, care nu vrea să-și strice cu nimic feng shui-ul pentru a se adapta la civilizație. Nu, nu aveți dreptul să îi terorizați pe vecinii „de dedesubt” doar pentru că aveți impresia că dacă aveți un copil sunteți deasupra regulilor de bun simț din comunitate. într-o țară civilizată ați fi luat amenzi de vă pierea cheful să vă mai lăudați cât de mult îi disprețuiți pe cei din jur.
fi r ar ei de copchii! am un tampit la etajul IV, eu bat in perete el bate mai dihai cu piciorul. Si are vreo 7-8 ani. Ma*sa rade ca proasta cand ma duc la ea la usa. Ar merita un pumn in gura, fix. Si copchilul i l as lua in suturi. Asta e magarie, sa ti lasi copchilu sa creada ca poate face orice, ca e casa lu ma-sa. La asa parinti, asa copchii nesimtiti.
Asemenea comportamente, normal că denotă lipsă de educație. Eu vorbesc despre bebeluși și copii mici care plâng noaptea și nu ai ce să le faci. Ăștia mari sunt altă poveste și m-ar deranja și pe mine să am așa vecini.
cat tupeu… ti se pare ca restu suntem obligati sa ascultam ejacularile lu barba tu tipand prin casa? sau suntem obligati sa i suportam cumva?
daca nu esti in stare sa ti educi plozii, de ce puieazi? la 7 ani trebuie sa stie deja sa stea drepti cand ii zici.
daca te as avea vecina si n as putea sa dorm sau sa ma aud in casa de plozii tai, crede ma ca v as educa pe toti 3.
Chestiile astea se întâmplă pentru că în România nu exista legislație solidă în acest sens, deranjarea liniștii publice și a vecinilor. Și bineînțeles, pentru că bunul simț și educația civică lipsește cu desăvârşire. Degeaba chemi politia, nu are ce sa le facă, mai mult de o amendă (care nu va fi plătită niciodată) nu are ce sa le facă, pentru că nu există legislație clară și solidă în acest sens. Mi-a explicat o dată un polițist, după ce i-am tot chemat să oprească niște chefuri de maneliști. Le dădeau o amendă și după ce plecau, cheful continua. Nu aveau voie să le dea două amenzi în aceeași zi și nici să le confiște echipamentul cu care făceau zgomot și nici să-i aresteze pe maneliști.
Nu există legislație și putere a politiei să facă liniște între vecini. Prin urmare, toți babuinii maneliști și toți oligofrenii ăștia de părinți cu maimuțele lor de plozi știu asta. Știu că se pot manifesta ca în junglă pentru că nici poliția și nici vecinii nu îi pot opri și nu îi pot sancționa cu nimic. Din acest motiv noi ne-am mutat urgent de la bloc la casă la curte.
Deaia te muti la curte sau pur si simplu mergi pana la dat in judecata daca nu sunteti instare sa respectati linistea vecinilor…cand vb de un copil de cateva luni,se intelege ca nu prea ai ce sa ii faci dar cand creste,se numeste lipsa de bun simt si de educatie fiindca nimeni nu este obligat sa vina obosit de la munca si sa auda doar urlete si copite in cap iar a doua zi sa mergi la munca foarte obosit si stresat…daca imi pierd jobul nu ma intretin acei vecini lipsiti de bun simt.