MOSCHEEA KEIRUAN | OAZA CHIBIKA | PRÂNZUL ÎN DEȘERT | CU JEEPURILE PE DUNE LOCUL UNDE S-A FILMAT STAR WARS | CAZAREA ÎN DEȘERT | LACUL DE SARE CHOTT EL JERDI | PLIMBAREA CU CĂMILELE | CASELE BERBERE | COLOSEUMUL EL DJEM
O excursie în Sahara este o experiență pe care trebuie să o trăiești o dată în viață, mai ales dacă ești genul căruia îi place aventura. Noi suntem în această categorie așa că nu am putut rata ocazia.
Excursia în Sahara am cumpărat-o de la Christian Tour când am ajuns în Monastir, Tunisia. Erau și alte oferte, poate și mai ieftine la prima vedere, dar care nu includeau o serie de alte experiențe și în final ar fi fost mult mai scumpe. În final am plătit 100 de euro de adult și 50 de euro de copil pentru o excursie de două zile prin deșert.
Ce include excursia în Sahara?
Majoritatea organizatorilor de excursii în deșert au același traseu așa încât diferențele sunt mici și pot spune că orice ai alege în final te vei alege cu: moscheea Keiruan, oaza Chibika, pranz, plimbare cu jeepurile pe dune (Ongjmel, platourile de filmare de la Star Wars), cazare la hotel de 5 stele cu cină și mic-dejun, Lacul sărat Chott el jerdi, Douz—Poarta Saharei, casele berbere în Matmata, Coloseumul El Jem.
Am plecat cu noaptea-n cap, dar cui îi mai pasă cât e ceasul când urmează o aventură? Am avut doi ghizi tunisieni, ambii vorbitori de limba română. Unul dintre ei, tocmai ce absolvise facultatea de medicină la Iași și avea un job de vară. Celălalt era mai în vârstă și cred că meseria de ghid era cea din care își câștiga existența.
În prima zi am mers aproximativ 400 de km de la est la vest, iar în a doua zi aproximativ 600.
Excursia în Sahara. Moscheea Keiruan
Că am vizitat moscheea e un fel de-a spune. Ni s-a explicat de pe drum că este al treilea mare loc de perelinaj al musulmanilor și că a avut un rol esențial în răspândirea islamismului în zonă, unde erau evrei și creștini. Nu am avut voie să intrăm. În schimb, am urcat pe o clădire alăturată de unde am făcut poze. Acolo erau și câteva magazine cu suveniruri și cu covoare. Ne-am cumpărat toți niște batice speciale pentru făcut turbane, care s-au dovedit a fi foarte bune în căldura deșertului. Tot de-acolo ne-am luat niște praline tunisiene—alune trase în zahăr ars care s-au dovedit a fi destul de bune.
Excursia în Sahara. Oprirea la restaurant pentru prânz
Nu aveam mari așteptări de la masa aceasta de prânz și cea mai mare temere a mea a fost că nu vor avea copiii ce să mănânce. Fix așa s-a și întâmplat, semn că nu e bine să îți faci iluzii dacă nu vrei să fii dezamăgit. Nu spun că mâncarea nu a fost bună, dar nu a fost pe gustul nostru. În schimb restaurantul a fost foarte frumos, elegant, ospătarii foarte serviabili. Băuturile le-am plătit, dar prețurile sunt mici. O apă 3 dinari (1 euro=3,3 dinari), o bere 4 sau 5 dinari.
Excursia în Sahara. Oaza Chibika
Cel mai mult am așteptat să ajungem în oază pentru că ni s-a spus că acolo este o cascadă unde vom putea face baie. Mă și vedeam aruncându-mă în apă și ieșind dându-mi părul pe spate, mai ceva ca-n Laguna Albastră. Cum spuneam mai sus despre așteptări și dezamăgiri, am luat țeapă de această dată. De la autocar am fost preluați de un ghid care știa 3 cuvinte în limba română: ”Hai familia România!” și le repeta mai ceva ca o moară stricată. Cum eram două autocare, iar cascada nu era Niagara, șansele de a face baie au fost mici. Dar ce zic eu mici?! Zero. Totuși, asta nu a știrbit din frumusețea locului. Este o senzație absolut minunată să vezi într-un peisaj arid, sterp, palmieri, izvoare și o cascadă. Nu este răcoare, dar este o senzație care te reconfortează psihic.
Excursia în Sahara. Plimbarea cu jeepurile pe dune
Afară erau deja 46 de grade. Niciodată nu cred că am mai simțit o așa temperatură. Era atât de cald încât am fost sfătuiți ca din autocar să urcăm direct în jeep. Sfatul nu a fost chiar o exagerare, pentru că am simțit că suntem într-un cuptor. Dar ce mai conta?
În jeep am fost 7 persoane, plus șoferul. Am intrat în deșert și încercam să sorb fiecare detaliu. Alexandru ne-a spus când l-a întrebat ce crede că este în deșert că ”deșertul este nimic”. Avea să aibă dreptate. Este nimic, dar cel mai grandios nimic pe care l-am văzut în viața mea. Pe porțiunea aceasta de deșert nisipul era tasat, ci nu fin cum îl vedem prin filme. Era crăpat de la căldură. Pe alocuri se adunase în dune pe care le-am urcat cu jeepul. Joaca asta nu are neapărat legătură cu locul în sine, e o chestie mai mult comercială, pentru turiștii plecați dintre blocuri în căutarea de senzațional. Dar este interesant. Au fost momente când m-am gândit doar că suntem acolo și la nimic altceva. Nu ai cum să nu trăiești clipa. Uiți de facturi, de job, de rate, de tot ce-ai lăsat acasă și te lași cuprins de măreția deșertului.
Când am urcat pe Gâtul Cămilei, la Ongjmel, și am văzut cât am cuprins cu ochiii numai deșert m-am simțit mică-mică. Poate e o prostie, dar este o expresie comună care aici capătă sens cu adevărat. Nu ne-a mai supărat căldura, nu am mai fost deranjați de vânzătorii ambulanți, care vă vine sau nu să credeți, erau chiar și în mijlocul pustietății.
Locul unde s-a filmat Star Wars
La studiourile Star Wars era nisip fin. Altceva pe mine nu m-a mai mișcat pe-acolo pentru că nu am văzut filmul și nu mă interesează să îl văd. Erau pe-acolo costume și destule obiecte de recuzită pe care un pasionat le-ar considera extraordinare. Eu doar m-am mirat cum a stat echipa de filmare acolo și, mai ales, cum trăiesc oamenii care administrează locul și întâmpină turiștii.
Excursia în Sahara. Cazarea în deșert
Când am auzit că vom fi cazați în mijlocul deșertului am zis că cine știe în ce bombă vom dormi, mai ales că nu ni s-a spus numele hotelului. Dar, surpriză! Hotel de 5 stele, în adevăratul sens al cuvântului. Piscina a fost de vis, iar barul de lângă ea extrem de util după o zi atât de călduroasă și lungă. Aici, la 11 noaptea erau 39˚C. Cina a fost bună, la fel și micul-dejun. Nici aici băuturile nu au fost incluse, dar prețurile semănau cu cele de la noi de la supermarket, nu cu cele pe care le plătim în mod obișnuit la un hotel clasificat cu 5 stele.
Seara, înainte de a fi cazați am fi putut să ne plimbăm cu caleașca prin oraș, contra a 10 de dinari de persoană pe care i-am și plătit. Numai că oboseala, căldura și mirosul cailor ne-au făcut să renunțăm fără regrete la bani și să mergem la hotel.
Excursia în deșert. Lacul de sare Chott el jerdi
După un somn intens, dar foarte scurt, până pe la 3.30 dimineața și un mic-dejun pe repede înainte, am plecat spre lacul de sare Chott el jerdi ca să vedem răsăritul. Am trecut printr-o mulțime de sătuce unde oamenii erau la terasă și își beau cafeaua, deși afară nici nu mijise de ziuă. Probabil că se bucurau și ei de niște temperaturi aproape omenești. Lacul de sare este fix invers decât mi-l imaginam. Când zici lac te gândești la apă, nu-i așa? Ei bine, aici din cauza căldurii apa s-a evaporat și au rămas doar sarea și nisipul. Este cel mai mare astfel de lac din Africa și este inutil să vă mai spun cât de frumos poate fi răsăritul într-un astfel de loc. Devine o amintire pe care o păstrezi toată viața în suflet.
Excursia în deșert. Plimbarea cu cămilele
Înainte de a-mi sări în cap că sunt chinuite animalele, fac precizarea că sunt foarte bine îngrijite și nu am văzut să fie maltratate. Cei care le mânuiesc sunt extrem de blânzi și par să fie foarte atașați de cămile. Nici nu are cum să fie altfel pentru că viața lor se împletește armonios. Fără cămila ei ar muri de foame, iar animalul nu ar fi îngrijit fără omul ei.
Eu am murit de frică după ce m-am urcat pe cămilă și ea s-a ridicat. Își clătina coapsele pe măsură ce înainta în nisipul deșertului și eu aveam impresia că o să cad. Amalia a fost atât de firească de ziceai că toată ziua numai cu cămila se plimbă, iar băieții au mers împreună la fel de relaxați. Până la urmă trebuie și o panicoasă în familie și aceea se pare că sunt eu.
Excursia în Sahara. Casele berbere
Istoria berberilor e frumoasă, n-am ce zice. Vizita la această casă, singura din zonă mi s-a părut extrem de comercială. A fost organizată frumos. Am fost întâmpinați cu lipie, miere și ulei de măsline, oamenii extrem de drăguți și dornici să ne arate ce au pe-acolo. Doar că în viteza lor au mai uitat și o sacosă de la mall și niște ligheane de plastic sau alte obiecte ce amintesc de viața noastră la bloc. Totuși, locul e foarte bine conservat și e uimitor cum au reușit să se adapteze la condițiile vitrege de trai. Eu aș scoate-o din schema excursiei sau, dacă nu, aș face în așa fel încât să intre câte 10 oameni cel mult, ca fiecare să se bucure de loc. Pentru că, până la urmă, nu vezi în fiecare zi case berbere. Dar nici cu 100 de oameni într-un spațiu destul de mic nu poți înțelege prea mult din istoria și farmecul acestor triburi.
Excursia în Sahara. Masa de prânz
A doua zi am mers la prânz la un resturant săpat în stâncă. Extraordinar de frumos, rustic și, cel mai important, era și răcoros. Mâncarea a fost chiar bună, chiar dacă copiii iar au strâmbat din nas. Localul avea integrat și un hotel cu camere la fel de rustice, cu multe preșuri și cuverturi tradiționale tunisiene. Practic, mi s-a părut mai interesant și mai relevantă vizita în camerele de hotel decât cea de la casele berbere.
Excursia în Sahara. Coloseumul El Djem
Ultima noastră oprire a fost la cel de-a treilea coloseum ca mărime din lume. Este ciudat să vezi un monument roman extrem de impunător în mijlocul unor case orientale mici. Nu sunt doar niște ruine, pentru că locul s-a păstrat foarte bine și găzduiește și azi evenimente. Ghidul ne-a spus că acolo s-a filmat Gladiatorul.
Concluzii după două zile în deșertul Sahara
- Puteți merge liniștiți cu copiii în Sahara cu câteva amendamente: să nu fie sclifosiți, să mai fi participat și la alte aventuri, să îi știți rezistenți. Ai noștri sunt învățați cu astfel de experiențe și i-am și pregătit de dinainte.
- Luați la voi apă, dar nu în cantități industriale. Găsiți peste tot unde opriți și nu veți da faliment cumpărând.
- Luați-vă suficiente haine de schimb, eventual 2-3 tricouri, 2 perechi de pantaloni. E bine să fie, că nu le cărați în spate.
- Luați la voi dinari în cantitate suficientă. Nu aveți unde să schimbați euro, nu aveți de unde scoate bani de la bancomat. Practic, dacă nu aveți dinari sunteți morți (de sete, de poftă de diverse).
- Puneți în bagaj niște chestii de ronțăit, mai ales dacă sunteți cu copiii. Ai noștri s-au hrănit cu chipsuri, înghețată și alte chestii găsite prin magazinele la care ne-am oprit. Dacă ar fi avut și ei o mamă mai organizată poate că ar fi mâncat măcar un sandviș. Dar sunt vii și fericiți că au avut parte de cea mai frumoasă experiență din viața lor.
Tu ce părere ai?