Între icoane crăpate,
Între gropi în lut săpate
Cu sceptrul în mâna dreaptă
Stă Tata…şi aşteaptă.
Din groapă mă ridic şi-L strig
Să mă ajute că-mi este frig,
Dar îmi face iarăşi semn să tac
În mâlul meu la loc să zac.
Acum nu vreau să-L mai ascult,
Credinţa mi-am pierdut de mult:
Să mă asculte Îl implor
Şi Oasele şi Carnea mă dor.
Din Ochi îmi spune că-i târziu,
Va ajuta un om mai viu.
În noroi pun iar capul greu,
Căci ştiu: voi sta aici mereu
Tu ce părere ai?