Într-o joi după-amiaza. Eu la birou. Mă sună sor-mea care-l luase pe Alexandru de la creșă: vomită și are febră. Alerg spre casă. 38,5. Aflu că a mâncat nu-știu-ce-ruladă-cu-cacao la gustarea de după somn. După ce boscorodesc toate bucătăresele care dau la creșă așa ceva copiilor, sun pediatra. Avem două variante: roșu în gât sau enterocolită. Nu m-a lăsat să mă uit în gât, așa că nu am reușit să elucidez misterul. Nu-mi rămânea decât să aștept până dimineața să merg la cabinet.

Îi dau antitermic, îl culc. Îl verific din când în când. Nu mai era așa de cald. La 12 s-a trezit. I-am pus termometrul. 39.4. A vrut lapte, i-am dat. I-am dat apoi si antitermic. Apoi s-a declanșat coșmarul. Un val de vomă a făcut totul praf în jur. În 2-3 serii, de nu mai știam ce să-i facem. Ne-am echipat și fuga la Grigore Alexandrescu.

Aici nu era nicio persoană la rând, ne-am dus repede în sală. După întrebări logice în contextul dat, doamna doctor se uită în gât și-mi spune că are herpangină. N-auzisem în viața mea de crocobaurul ăsta. Mi-a explicat ce face.

Sunt niște vezicule care se dezvoltă pe amigdale și care îi dau pacientului niște dureri foarte mari. Pornește brusc, cu febră mare, peste 39 și se termină la fel de brusc. E o infectie virala, ca atare, nu se administreaza antibiotic. Practic, în afară de antitermice și albastru de metilen nu e nevoie de prea multe medicamente. Febra durează 3 zile, în mod normal, la noi a durat o zi și jumătate. În acest răstimp, Alexandru nu a mâncat mai nimic. A stat în pat și a zăcut.

Dar să revenim la spital. Pentru că era foarte deshidratat și pericolul la copiii mici care fac febră așa de mare este imens, i s-a pus un supozitor cu antitermic, i s-a pus branulă și pe-acolo a primit o altă doză cu alt medicament care să scadă temperatura și a fost împachetat în prosoape reci. A durat aproape 2 ore până când am ajuns la 37,8, timp în care au mai venit o mulțime de copii cu aceleași simptome. Practic asistentele mi-au spus ca e un soi de epidemie, că dorm câte 3 bebeluși în pat. Am semnat că nu vreau să rămân și duși am fost, mulțumindu-le totuși pentru modul frumos și profesionist cu care ne-au tratat.

Herpangina mai înseamnă și minimum 5 zile de stat în casă și pe căldurile astea a fost chiar minunat să stăm un week-end arestați la domiciliu. Adică eu și Alexandru, că domnișoara era la mare cu bunicii și domnul cu treburi în afara localității.

Sâmbătă dimineață domnul bebeluș era ca nou, cu chef de demontat și stricat lucruri prin casă, dar tot fără chef de mâncare, semn că în gâtul lui tot sălășluiau crocobaurii. Duminică i-a revenit și apetitul, așa că lucrurile au intrat pe făgașul normal.

Problema cea mai complicată este că herpangina asta este extrem de contagioasă. Ieri, pe seară, Amalia cu febră. Atât. Mă gândesc că a făcut insolație, dar nu exclud nici posibilitatea de a fi luat de la Alexandru virusul. Totuși, mă gândeam că ea nu a fost acasă când s-a manifestat și totuși, vizita de la pediatru mi-a spulberat toate îndoielile. A luat și ea herpangină. Perioada de incubație este de aproximativ 14 zile, dar se pare că nu sunt chiar bătute-n cuie.

Din experiența noastră cu virusul ăsta Coxackie de tip A, care dă herpangină, e clar că nu este o boală de speriat. Numai că trebuie atenție mare la hidratare și la febră care o ia pe arătură cu viteza vântului. Mergeți la medic imediat ce debutează temperatura, pentru că este important să începeți cât mai repede să administrați albastru de metilen. Dar asta numai și numai după ce știți că este vorba despre herpangină.