Și-acum sunt gata să pierd câțiva prieteni din listă, dar îmi asum asta. 1, 2,3 și!

Bună, sunt Cristina și nu am nimic împotrivă să îi oferim doamnei o atenție de sărbători, oricare ar fi ele! Uhhh! Hai că n-a fost greu!

Sunt de acord să îi oferim când vorbim despre un cadru didactic deosebit, despre o persoană implicată, care își face meseria cu drag. Am scris ”oferim”, cu nu ”dăm”, pentru că eu cred că este frumos că fim darnici. Așa cum merg cu un cadou de Crăciun sau 8 martie la o cunoștință de mi-e dragă, așa merg și la doamna.

Nu este mită/șpagă. Este un dar. Așa cum doamnele ne-au făcut mereu daruri împreună cu copiii (decorațiuni, mărțișoare, felicitări, globuri), cred că darul ar trebui să se întoarcă. De aici până a amenința că se sesizează DNA-ul mi se pare cale lungă.

Nu am metehne comuniste. Am plăcerea de a dărui unui om cu care copilul meu petrece destul de mult timp și care îl modelează în aceeași măsură în care o fac și eu.

Nu cumpăr profesorul. Îi sunt recunoscătoare pentru ceea ce face pentru copilul meu. Am avut norocul ca până acum să întâlnesc (aproape numai) oameni la catedră care și-au depășit fișa postului și s-au dăruit cât au putut de mult copiilor. La stat, în școli, grădinițe și creșe de cartier.

Nu mă poate obliga nimeni. Când am considerat că nu este cazul, m-am retras, am zis ”nu particip” și aia a fost. Nu s-a purtat nimeni urât cu copiii, nu au avut note mici, nu au fost excluși. Și dacă s-ar fi întâmplat probabil că aș fi luat măsuri, cum am făcut-o de fiecare dată.

Și, da, știu că sunt școli unde se exagerează cu sumele, cu cadourile. Sunt școli unde profesorii insinuează că ar avea nevoie de te-miri-ce fix în apropierea finalurilor de semestru. Sunt școli unde copiii sunt persecutați pentru că părinții nu vor sau nu pot să participe la cadoul colectiv. Sunt părinți care vin ei cu inițiative de tot felul, care mai de care mai costisitoare și îi obligă și pe toți să participe. Sunt grupuri de părinți parelele la grupul de părinți oficial cu cei care vor să dea cadouri și cu cei care nu vor.

Cred că în felul acesta copiii învață să ofere oamenilor care merită, oamenilor care sunt alături de ei.

Dar, de ce să-i pedepsim pe toți pentru că sunt unii care nu știu să fie oameni și sar calul? Dacă doamna cere și condiționează profesionalismul ei de acel dar, atunci este o problemă gravă. Dar când vine părintele la ea cu un buchet de flori și-o cutie de bomboane și îi spune ”Mulțumesc, doamnă, pentru tot!” nu văd nicio problemă. Absolut niciuna. Probabil că ar trebui să se pună o sumă minimă pentru cadou și de la ea în colo să se considere mită. E clar că dacă-i duci doamnei un frigider când fii-tu e în stare de corigență nu mai e recunoștință.

Puteți să ziceți ce vreți, dar cred că prea facem totul de-a valma.

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.