Jandarmeria română

Jandarmeria română este o instituție a statului român.

Statul român este un stat care își apără cetățenii.

Cetățenii sunt niște entități care au drepturi și obligații. La fel ca și jandarmii români.

La meciurile de fotbal românești de pe stadioanele din România jandarmii români sunt cei care fac legea. De exemplu, dacă ei nu vor să nu intri pe stadion, pur și simplu, nu intri. Selecția se face, evident, după mintea jandarmilor.

Ultima chestie super tare pe care am auzit-o a fost că  la “marele” derby nu i-a lăsat pe ziariști să intre cu pixuri pe motiv (foarte întemeiat de altfel) că pot arunca pe teren cu ele. În schimb, s-a intrat lejer cu petarde, cu fumigene, cu torțe. Acum mă întreb, ce au jandarmii sub cașcheta aia a lor?!?! Singurul lucru care îi mai poate salva, este să fi fost mână în mână cu ultrașii. Altceva nu!

Asta mă face să îmi aduc aminte de două episoade la fel de hilare. Aveam aparatul foto la mine și doi acumulatori de rezervă că știam că nu mai mă țin mult cei din aparat. Au zis să le arunc că pot constitui arme albe.I-am explicat că nu sunt baterii d-alea 2 la 10000 din piață, că sunt acumulatori pe care nu îi pot arunca pentru că se reîncarcă și pentru că am dat ceva bani pe ei. Până la urmă m-am dus la un comandant, care a înțeles,  și am intrat.

Altă dată, veneam de la serviciu. Aveam în geantă și pixuri și un gloss, o agendă. O tanti jandarmeriță foarte, dar foarte vigilenta și plină de zel a zis că pot arunca în teren cu rujul. Adevărul este că la cât de forțoasă sunt chiar pot arunca cu un gloss peste peluză și pista de atletism ca să ajungă exact în teren și să mai și nimeresc pe cineva. Cât mă certam cu ea și îi explicam că pixurile le arunc, dar rujul nu că am dat o grămadă de bani pe el, și e pe jumăte plin, vine un alt deștept în albastru. Ăsta la fel. Nu și nu. Zic “Vreau să vorbesc cu un superior”. El ia o atitudine d-aia de inteligent, cu pieptul ușor înainte și îmi zice” EU SUNT SUPERIOR!”. Nu mă mai interesa rujul decât prea puțin. Îi cer să îmi arate în ce lege scrie că nu e voie cu rujul pe stadion. Ia un bilet și îmi arată niște rânduri pe care oricum nu le vedeam că se făcuse întuneric. Zice “Aici: la și alte obiecte care nu știu ce draq”.Se uita lumea ca la urs la noi.

Până la urmă, ”Inteligența sa” îmi oferă o variantă: să îl îngrop în pământ în spatele peluzei.  Un ruj. L-am aruncat printre brichete și monezi și am intrat pe stadion plină de lehamite.

Am auzit că au fost oameni cărora nu le-au permis să intre cu cheile de la casă sau cu alte obiecte personale.

În consecință, să nu mai spună lumea că suporterii sunt huligani, teroriști, golani! Până când băieții de la poartă nu ne vor trata ca pe niște oameni, nu cred că va exista vreo schimbare de atitudine din partea suporterilor!