Ziua 10.

Știți că se spune că o mamă are în fișa postului responsabilități ce țin de zeci de meserii. Ei bine, zilele astea le experimentez pe toate. Jurnalista Cristina Călin a început să coabiteze și mai armonios cu ”mami, mami, mami, mami”—numele meu de cod de acasă. E din ce în ce mai ușor să lucrez de acasă, dar asta pentru că am început din ce în ce mai mult să ignor certurile și solicitările neimportante ale copiilor.

Dintre toate câte am de făcut peste zi, partea cu homeschoolingul mă stresează cel mai tare. De fapt, nu lecțiile în sine mă stresează, ci harababura. Dacă la început eram mândră de modul în care se desfășoară treburile, acum îmi dau seama că ce fac copiii e cam degeaba.

Să vă explic. La Alexandru, la clasa pregătitoare, lucrurile sunt simple. Doamna ne spune ce avem de făcut, eu mă rog de el să își aducă penarul și cărțile. Îi aproximez cam cât va dura toată activitatea, încercând să pară cât mai puțin. După ce amână atât de mult, încât vocea mea devine suficient de puternică încât să înțeleagă și vecinul de vis-a-vis că e cazul să se prezinte la masa de lucru imediat, începe altă negociere. Cu ce începem? De ce trebuie să facă el toate astea? Trecem și de episodul ăsta. După primele două cifre, trebuie să meargă la baie. De fapt, cred că temele au un efect diuretic, că altfel nu îmi explic de ce în 15-20 de minute face 5-6 ture la budă. Apoi, trebuie să compare fiecare cifră/literă cu anterioara, să îmi explice cât este de deștept și nu are nevoie de numărătoare că știe tot, că hârtia e nu-știu-cum, că stiloul e într-un fel. Și-uite așa, ce ar trebui să dureze 10 minute durează o oră.

În mod evident, urmează văicărelile că sunt prea multe teme, că a pierdut timp de joacă. Nu știu dacă așa face și la școală, dar am impresia că nu. Doar că eu nu știu ce abordare să am și o luăm în fiecare zi de la capăt.

La clasa a V-a situația e un pic diferită. Diriginta ne dă pe whatsapp mesajele de la fiecare profesor în parte. Doar că fiecare are o aplicație cu care lucrează, unii chiar și 3-4. Și-atunci încep să curgă mesaje de la părinți, copiii discută și ei pe grupul lor. Amalia își face singură temele. Apelează la noi doar dacă nu înțelege ceva. Dar, după ce că sunt stresați că trebuie să stea în casă, mai apare și zăpăceala asta cu aplicațiile. Într-o zi a renunțat să mai facă tema la matematică pentru că ea calcula corect, dar aplicația nu o puncta dacă scria 2,10 în loc de 2,1. După ce a luat nota 5, deși se verifica și cu calculatorul și am calculat și eu și toate rezultatele ei erau corecte, a renunțat. Într-un final s-a prins că aplicația nu recunoștea zero de la final și considera răspunsul greșit. A zis că îi dă 0 puncte aplicației și nu a mai vrut să lucreze, deși își propusese să lucreze și suplimentar.

Apoi, am și eu niște neclarități legate de metoda asta. Dacă copiii nu au un telefon performant, cum naiba să instaleze atâtea aplicații? Poate nu au calculator și nici bani nu au părinții să cumpere. Sunt convinsă că sunt case prin țara asta unde nu doar că nu este internet, dat nu este nici curent. Sunt convinsă că sunt zeci de profesori care nu știu ei înșiși să folosească aplicațiile de homeschooling.

Știu că toate astea sunt făcute pe fugă. Totuși, nu ar trebui să fie așa o chestie nemaipomenită. Suntem în 2020. Ne-a prins în fundul gol, în mod cert.

Toată responsabilitatea cade acum pe umerii părinților. Dacă nu au noroc de părinți care să știe să le explice sau dacă sunt deja cu noțiuni necunoscute, nu cred că au vreo șansă copiii să ajungă la zi. Nu înțeleg de ce este atât de greu să găsească o aplicație la nivel de școală, gen Google Classroom, și toți profesorii să o folosească. Sunt și companii românești din domeniu care își pun gratuit la dispoziție platformele pentru toate școlile ca să trecem cu bine peste asta: Kinderpedia și Brio sunt două dintre ele. 

Așa cum fac ore în clasă, să stea la birou de la 12 la 17 și să facă orele așa cum le fac și la școală. Au nevoie și de explicații, nu doar să copieze lecții în caiet și să rezolve exerciții, fără să înțeleagă prea bine ce fac acolo. Se poate face asta la toate clasele. Ar fi mai ușor și pentru părinți, și pentru copii, și pentru profesori, și pentru o bună continuitate a școlii. În felul ăsta nimeni nu și-ar ieși din ritm.

Până una alta, cântăm melodii de pe youtube la muzică, copiem lecții ca să exersăm caligrafia și să umplem niște ore. Nu mă îndoiesc de bunele intenții ale profesorilor, pentru că atâta timp cât lecțiile au fost în clasă totul a decurs bine. Doar că sunt depășiți de situație, sunt panicați, la fel ca noi toți, de altfel.

Nu sunt făcută să fac homeschooling. Dar mâine o vom lua de la capăt din nou. Până la urmă, la cum decurg lucrurile, vom sta destul de mult timp acasă, încât să învățăm să folosim și resursele online pentru școală. Pare să fie noua normalitate.

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.