Săptămâna trecută m-a contactat pe facebook o domnișoară care m-a anunțat că mascota Kinder, Kinderino vrea să ne facă o vizită. Deja îmi imaginam cum vor fi copiii super încântați, cum vor chiuii când îl vor vedea. Evident că i-am dat repede datele și am, așteptat un semn. Mi s-a spus că joi se pornește campania și a rămas să aștept un semn de la domnișoara respectivă înainte cu ceva timp ca mascota să ajungă la noi acasă.

Și am așteptat…

Vineri de dimineață o anunț pe domnișoara că luni nu o să fim acasă. M-am gândit că dacă nu m-au contactat încă nu vor veni în acea zi. Surprizăăă! Kinderino era pe drum. Și iată-mă pe mine agitându-mă și dând-i indicații lui tata despre locurile unde să înghesuie jucăriile (vă imaginați cum este într-o casă cu doi copii). M-am învoit de la serviciu să ajung mai repede acasă și hai să-l așteptăm.

Amalia curioasă cum e ea m-a întrebat de aproximativ 100 de ori cine vine. Eu mai scoteam capul pe geam să văd dacă este mișcare pe stradă. Alexandru începuse să scoată excavatoarele. Amalia cerea detalii. I-am zis că începe cu litera K. Nu a mulțumit-o. ”Câți ani are? Îl cunosc? E Rebeca? E Erika? E Mishu? Dar de ce vine? Stă mult?” Toate întrebările le repeta aproape obsedant. Alexandru scotea tot mai multe excavatoare—are multee și tot îi mai trebuie. Eu mai scoteam capul pe geam, și să văd dacă vin și să nu mai văd cum ordinea se tranforma la loc în dezordine.

Trecuse de 6.30, ora stabilită. Trecuse de 6.40. Pe la 6.51 domnișoara îmi scrie că ”s-au încurcat borcanele cu adresele și Kinderino va ajunge luni”. Îi explic că nu pot luni. Era petrecere în familie, doar o data face bunica 80 de ani. Îmi răspunde că verifică și revine.

Între timp, trebuia să îi explic Amaliei de ce am stat jumătate de oră și am așteptat și pe cine am așteptat. Ce rost mai avea să țin secret? Dar, îi promit că marți sigur vine și la noi. ”Un ou mare Kinder? Adică e un om băgat acolo în ou? Și vine la noi?”

Ei și iată că luni. O întreb dacă s-a rezolvat. Da, nu se poate, că era ultima zi. Daaar, să stau liniștită că ne trimite dulciurile. Îmi exprim dezamăgirea (pentru că nu dulciurile erau punctul de atracție) și promite să revină iar cu informații legate de o posibilă derogare. Este marți, nu am primit niciun semn.

Să mai aștept? Oare a descurcat Kinderino borcanele?

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.