Ce-am căutat la Ksamil în Albania? Și, mai ales, ce-am găsit!

Chiar așa! Ce-am căutat acolo?

Am ales să ne petrecem a doua parte a concediului de vară la Ksamil, în Albania, după ce două prietene mi-au povestit experiența lor de acolo și după ce am făcut apoi un pic de documentare pe subiect și mi-a plăcut ce am găsit.

Ksamil este la doar 200 de kilometri de Lefkada unde am stat în prima parte a vacanței așa că am zis să mergem și până acolo să vedem care-i treaba.

Aveam în minte imaginile de pe internet cu plaje spectaculoase, cu ape turcoaz și mărturia prietenelor că mâncarea este ieftină și oamenii prietenoși. Până la urmă ce îți poți dori mai mult de la un concediu?

Cum am făcut rezervarea cazării?

Am ales pensiunea la care am stat pe booking. Nu prea sunt multe locații cu recenzii și voiam neapărat una cu nota mare de la cât mai multe comentarii. Nu ne-a interesat să aibă piscină sau cine știe ce lux, ci să fie 3 paturi în cameră, curățenie și oameni vorbitori de ceva engleză. Am ales pensiunea Zeka Apartaments care corespundea dorințelor noastre. Am plătit 175 de euro pentru 5 nopți.

Acum, după ce am fost acolo îmi dau seama că pensiunile nu au recenzii pentru simplul motiv că sunt construite recent. Sunt foarte multe clădiri noi, intrate anul acesta în circuitul turistic și cred că vă puteți asuma riscul de a alege una dintre ele.

Când am ajuns la Zeka Apartaments ne-am dat seama că am făcut o alegere excelentă. Gazda ne-a întâmpinat cu rachiu din struguri, cafea, bomboane și struguri. Ana, o tipă minionă, extrem de drăguță și plăcută s-a asigurat tot timpul că suntem în regulă, fără să fie stresantă. Vorbește engleză la un nivel mulțumitor, așa că am reușit să ne înțelegem perfect.

Camera a fost curată, nu foarte mare (dar asta poate fi și o senzație dată de prezența unui pat mare și-a unei canapele), cu o baie micuță și terasă încăpătoare.

Cum este Ksamil?

Ca să fac un rezumat, vă spun o povestioară.

În prima seară am ieșit să ne plimbăm, cu gândul că vom găsi o alee cu magazine și tarabe cu prostii, terase, eventual un parc de distracții pe unde să pierdem timpul vreo două ore. Am ajuns în bulevard și, cum nu știam pe unde să o luăm, domnul meu a mers la un magazin să întrebe unde e centrul. Răspunsul a fost acesta: ”Aici e. Mai mergeți 5 minute la dreapta și 5 minute la stânga și aia e”

Practic, Ksamil e un fost sătuc, aflat acum în dezvoltare. Se construiește mult, motiv pentru care arată cam …. neterminat și poate părea ciudat pentru un turist. Și, totuși, în fiecare seară străzile erau pline ochi de italieni, albanezi, kosovari sau macedoneni.

Nu prea ai ce să faci seara, doar să te plimbi așa pe străzi și să trăiești momentul sau să te așezi la o terasă și să stai acolo până ți se face somn.

Plajele din Ksamil

Noi ne-am dus în Albania pentru plaje și am găsit unele cu adevărat frumoase. Problema este că pozele acelea superbe sub care scrie mare ”Bora Bora de Europa” sunt făcute fără oameni, iar în fiecare zi erau foarte-foarte mulți.

Pulebardha Beach

…sau Plaja Porumbelul. Pule în albaneză înseamnă pui sau pasăre chiar dacă nouă, românilor, ne vine să râdem de fiecare dată când citim în meniu supă de pui. Să revenim la plajă! Este grozavă! Amenajată cu șezlonguri, cu un bar și-un restaurant, plaja este perfectă, deși are pietre. Apa este de-un turcoaz ce-ți unge sufletul. Intrarea în mare este lină, iar copiii se pot juca în voie în valuri.

Ca să ajungi la plajă este nevoie de un șofer bun, pentru că se coboară o pantă de munte, pe drum neasfaltat și cu multe hârtoape. Mi s-a rupt inima pentru biata noastră Skodiță, dar s-a descurcat cu succes. Parcarea este 1 euro. La 8.30 dimineața când am ajuns noi mai erau 2 mașini frumos așezate cu fața spre mare, când am plecat la 12.30 șirul de mașini se întindea pe vreun kilometru.

Nu am plătit nimic pentru șezlog, dar nici nu ne-a lăsat să stăm pe cele de pe primele două rânduri sub pretextul că sunt rezervate. Totul ni s-a explicat pe un ton foarte amabil, în engleză. Restaurantul de pe plajă este foarte bun, cu mâncare proaspătă și priveliște de vis, spre mare.

Monastery Beach

…sau Plaja Mănăstirii a fost preferata noastră. Tot prin hârtoape am ajuns la ea, dar a meritat. Fii-mea a sărit de pe stânci, a făcut expediții cu taica-su, a găsit pietre frumoase și chiar și o scoică.

Plaja are un bar și restaurant, duș și toaletă. Șezlongurile costă 800 de leke, adică vreo 6,5 euro. În prima seară când ne-am dus nu am plătit nimic pentru că am ajuns pe la 7 când nu mai era aproape nimeni acolo, dar a doua zi când am mers de dimineață a trebuit să plătim.

Mirror (Pasqyra) Beach

… sau Plaja Oglindă este tot cu pietre, dar la fel de spectaculoasă. Practic, Pasqyra Beach, Monastery Beach și Pulebardha Beach sunt situate una dupa alta, în trei golfulețe, între coamele dealurilor. Drumul până la plajă este greu, dar odată ajunși am uitat de hârtoape. Nici aici am plătit nimic pentru șezlong, dar cred că din cauză că ne-am dus tot seara târziu și nu mai era nimeni.

Bora Bora Beach

…sau vedeta stațiunii Ksamil. Înțeleg perfect de ce este atât de celebră. Are nisip alb, fin, exact ca-n pliantele de prezentare. La intrarea în mare apa este tot albă, culoare care se tot estompează până ce vezi în larg un turcoaz exotic. De pe plajă se văd cele trei insule ce aparțin de oraș, la care se poate ajunge cu barca, hidrobicicleta sau înot. Copiii și domnul au ales ultima varianta și au fost să vadă ce e pe-acolo, însă au considerat că nu e cazul să ne deplasăm toți pentru că plaja este stâncoasă.

Problema cu Bora Bora Beach este că este toată lumea știe cât e de frumoasă și la 9 dimineața nu ai loc să arunci un ac. Noi nu am vrut să dăm 1000 de leke pe un șezlong pentru că nu voiam să stăm toată ziua și am ales să ne așezăm în zona publică. Ca să vă faceți o idee, spațiul alocat acesteia este un pic mai mare decât al unei sufragerii de apartament.

Oricum, plaja nu trebuie ratată pentru că și apa parcă este altfel. Este mai caldă decât în zonele de golfulețe și sunt și ceva valuri, perfecte pentru distracție.

Ce-am vizitat cât am stat în Ksamil?

Parcul Național Butrint

Nouă ne place să descoperim și bucăți din istoria locurilor pe unde ajungem așa că nu puteam rata situl arheologic de la Butrint. Intrarea este de 300 leke de persoană dacă sunteți familie, dacă mergeți individual 700 de leke de persoană.

Timp de vreo 3 ore ne-am plimbat printr-un orășel antic unde s-au conservat destul de bine edificiile. Fiecare monument este bine descris de semnalistică în limba engleză așa că nu am avut probleme să înțelegem ce s-a întâmplat acolo.

Parcul este într-o pădure și a fost o plăcere să-l parcurgem, mai ales că în zona teatrului am găsit și niște țestoase foarte prietenoase.

Castelul Lekuresi

Castelul i-a aparținut lui Suleiman Magnificul și se află la ieșirea din orașul Saranda. Acum acolo se află un restaurant și nu poate fi vizitat decât în exterior, dar chiar și-așa a meritat să batem drumul până acolo pentru că ne-a dezvăluit o panoramă incredibilă asupra celor două stațiuni Ksamil și Saranda.

Syri i Kalter

…sau Blue Eye sau Ochiul Albastru este de fapt o vâltoare a unui râu despre a cărei adâncime se spune că nu s-a reușit până acum să se măsoare pentru că este foarte mare. Alte surse spun că ar avea 50 m, dar nici nu cred că este important pentru turiști atâta timp cât este un loc atât de frumos și de relaxant. Drumul de la Ksamil până la Syri i Kalter este foarte bun atâta timp cât mergi pe șosea. De acolo, pentru vreun kilometru am mers pe drum neasfaltat, cu extrem de mult praf.

Mâncarea în Ksamil

Mâncarea este într-adevăr mai ieftină decât în Grecia sau România. O masă pentru 3 persoane ajungem la maximum 35 de euro, cu pește, fructe de mare și alte răsfățuri. Restaurantele de pe plajă mi s-au părut mult mai bune decât cele din oraș, dar e posibil să fie doar o părere subiectivă.

Am fost și la Mussel House, un restaurant care servește doar scoici și fructe de mare, pe malul lacului. Totul a fost proaspăt și gustos, iar priveliștea a completat perfect o masă excelentă.

Mici sfaturi

1. Alegeți drumul fără ferry boat. Acum, să fiu sinceră, ferry boat e mult spus pentru ceea ce se întâmplă acolo. Este de fapt o plută de lemn, pe care se urcă maximum 4 mașini și apoi este trasă de un scripete pentru a trece Canalul Vivari. Toată treaba durează 5 minute și costă 4 euro teoretic. Practic, daca nu ai suma exactă primești rest de la 5 euro. În plus drumul până la autointitulatul ferry boat este destul de ciudat, prin niște sate, prin câmpuri, nesemnalizat cum trebuie. Toate șoselele sunt asfaltate, dar nu este confortabil să treci prin niște zone dubioase într-o țară în care ca să deschizi roamingul trebuie să faci credit.
2. Pentru a folosi internetul și a vorbi liniștiți la telefon, ne-am conectat la rețeaua din Grecia. Corfu este vis-à-vis și semnalul pe toate plajele a fost foarte bun.
3. Trebuie să aveți la voi leke, nu merge să plătiți cu euro sau dolari. Paritatea este 1 euro = 123 leke. Acestea fiind cifrele, am renunțat rapid să mai facem calcule la tot ceea ce cumpăram. În Ksamil există doar două bancomate, unul la o benzinărie și unul la sediul Bank of Tirana. La supermarket s-a putut plăti cu cardul, la fel și la benzinării, însă în restaurante nu, așa că este bine să aveți mereu cash la voi.
4. Vă puteți plimba seara pe străzi fără nicio problemă. Nu vă atacă nimeni, nu vă răpește. Stațiunea e plină de turiști, care bântuie până spre miezul nopții. Evident, nu strică să fiți vigilenți cu bunurile voastre, dar asta e valabil oriunde!
5. În Albania puteți intra cu buletinul. Fiți atenți la asigurarea RCA să aibă și Albania trecută. Dacă nu este, trebuie să plătiți cartea verde la vamă.
6. Alegeți să mergeți la plajă dimineața devreme sau seara târziu. Din motive pe care nu le înțeleg, în Ksamil lumea mergea la plajă de pe la 11 până pe la 18. De cele mai multe ori la prânz, când noi plecam, veneau valuri de turiști, iar seara când ajungeam la mare, nu mai găseam pe nimeni. Cât am stat pe plajă la Bora Bora am văzut la 12 o mulțime de bebeluși în bătaia soarelui, fără pălărie, fără nicio protecție. Sper totuși că până la urmă au fost protejați de soare. Noi am ales ca atunci când soarele dogorea mai tare să dormim, iar plaja și plimbările să le programăm ori dimineața, ori seara.
7. Albania este cu o oră în urma noatră, așa că noi ne-am trezit din instinct la ora 6 ora locală, pentru că organismul nostru credea că-i 7. Ce puteam face decât să mergem la plajă?

În loc de concluzie

Ksamil este un amalgam. Pe de-o parte sunt toate clădirile noi, dar în spatele lor sunt resturi de la construcții și gunoaie. Dacă ajungeți aici, nu lăsați priveliștile astea dezolante să vă strice concediul. Cred că sunt doar un semn al progresului. Oamenii se străduie să arate că pot mai mult. Unii dintre ei cu tricouri Armani și Gucci fake, alții vorbind engleza așa cum pot ei. Ksamil e cumva ca România în anii de după revoluție.

Oricum ar fi, rămâi în minte cu turcoazul apei și plajele spectaculoase. Pe-alea nu le schimbă nimeni.