Mă uit la Ea și nu îmi vine să cred că de 6 ani face parte din viața noastră. E parte din mine, parte din el, dar este Ea.
Mă uit la Ea și mă văd pe mine. Cu ochii mari, căprui, zvăpăiată, băiețoasă, mereu în acțiune, luptându-se pentru dreptatea ei și a altora. Mă uit la Ea și văd tot ce aș fi vrut să fiu când eram copil. Curajoasă, încrezătoare în forțele proprii, cu prestanță și capacitatea de a cere ce (crede că) i se cuvine.
Mă uit la Ea și îl văd pe el. Înaltă, zveltă, ușor țâfnoasă, dar corectă și autocritică, cu privirea pierdută atunci când se concentrează la ceva, cu o capacitate incredibilă de a se replia atunci când ceva nu merge, dornică să câștige mereu.
Mă uit la Ea și ne văd pe Noi. Drăgăstoasă, temperamentală, puternică, pusă pe șotii, cu o putere de adaptare extraordinară, legată de familie.
Mă uit la Ea și la Noi și știu că acest copil frumos va fi tot ce va vrea să fie.
Tu ce părere ai?