Dinspre Dinamo vin numai vești bune!

Orice suporter ar trebui să fie în extaz. Suntem pe locul 2, avem jucători tineri care se străduie, avem un antrenor bun și vom avea în sfârșit și un stadion nou la care visăm de …de zeci de ani. Aici voiam să ajung! La aceeași bomboană care ne este dată veșnic pe la nas. Nu știu de unde, dar la anumite intervale de timp apar prin presă niște machete cu un stadion modern, colorat cu alb și roșu. Nici nu știu dacă sunt aceleași sau mai mută o linie de la stânga la dreapta și nici nu mă interesează atâta timp cât noi nu avem un loc decent unde să mergem să vedem meciurile.

Și nici nu vreau să mai aud ”dacă ești suporter adevărat vii oriunde”. Zău? Păi de ani de zile venim oriunde, iar ”oriunde” ăsta e din ce în ce mai trist. Și, da, cred sincer că din cauza stadionului nu avem suporteri la meciuri.

Ultima dată am fost pe Ștefan cel Mare la meciul cu steaua. Nu mai zic că ne-a plouat de ne puteai stoarce și umpleai un lighean, dar era noroi. Mult noroi. Ca de altfel de fiecare dată când plouă. Iar la intrarea în Peluza Cătălin Hâldan era înghesuială. Foarte multă înghesuială. Și oamenii își pierduseră cumpătul și jandarmii râdeau. Ei aveau caschetă. Nu vreau să mă duc la lojă ca să am parte de condiții decente. Mie îmi place în Peluză. Să cânt, să sar. De-aia plec de-acasă, să încurajez echipa. Îmi place să văd echipa cum vine să salute Galeria la finalul meciului, cum vin jucătorii care sunt chemați să dea tradiționalul salut. Suntem printre puținele Galerii care am rezistat. Așa mai dezbinați, mai uniți, 2-3 cum râd alții de noi, mai bătăuși, mai scorțoși, mai cu unii, mai cu alții, dar noi am fost acolo. Și suntem indiferent de ce se întâmplă cu echipa. Îi apaludăm și-i înjurăm, dar suntem lângă ei.

Și pentru asta merităm un stadion nou, nu minciuni. Pentru toate coregrafiile minunate cum nu s-au mai văzut în România. Pentru mobilizarea de care dau dovadă de fiecare dată când un membru al comunității de dinamoviști are nevoie de sprijin. Pentru unitatea mesajelor transmise. Pentru că iubesc echipa asta dincolo de orice!

Nu mai vrem machete, putem să ne facem și noi mii. Transformați-le în realitate, așa cum și noi, ne transformăm de fiecare dată din niște indivizi care iubesc Dinamo într-o galerie adevărată! Noi ne-am ridicat mai de fiecare dată la înălțimea idealurilor dinamoviste. Voi? Când? Câte machete o să mai vedem? Sper că e ultima.

Și sper să pot să-mi duc copiii la meciuri și să le spun cu mândrie că Ștefan cel Mare e ”acasă”…

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.