O învățătoare din București, de la Școala 27, s-a filmat în clasă în timp ce urla la niște copii de clasa 0 în timp ce făceau felicitări de ziua mamei. Filmarea a ajuns pe un grup de whats app, trimisă chiar de ea, și apoi în presă, cu mărturia celei care a făcut public comportamentul așa-zisului cadru didactic.

Dincolo de faptul că îmi venea să intru în laptop și să-i lipesc eu ”doamnei” Nicoleta Cristoaie niște inimioare peste gură ca să nu mai urle, mă enervează (înfurie mai bine zis) faptul că părinții îi iau apărarea. Am vorbit cu un părinte de la altă clasă din școala respectivă și mi-a spus că această ”doamnă” este considerată cea mai bună din școală și din acest motiv nu vor s-o piardă. De ce ai pune fala de a avea odorul la cea mai bună învățătoare deasupra bunăstării emoționale a copilului? Nu se gândesc la ce traume pot apărea? Nu se gândesc că au să urască școala pentru că ei vor crede că e cu urlete și frică și bătaie de joc?

Copiii aia sunt în clasa pregătitoare și li se cere să facă simultan două acțiuni și le facă și perfect. Sunt adulți care nu sunt capabili să facă mai multe lucruri în același timp. Cum să ceri asta de la un copil de 6 ani care și-așa trece printr-o schimbare majoră? Și mai ales copilul ăsta de țipa la el care înțeleg că are niște probleme serioase de vedere.

Și ce înseamnă o învățătoare bună?

Una care dă catralioane de teme? Care îi târâie la tot felul de concursuri și urlă la ei că nu au luat 200 de puncte? Una care îi ține sub teroare, urlă la ei, îi mai trage de perciuni în numele unei educații alese? Jur că prefer o învățătoare mediocră, dar care iubește copiii, îi respectă, decât una de-asta zbir. Spre norocul nostru la clasa noastră nu e cazul nici de zbir, nici de mediocră, ci de o doamnă pe care o iubim atât de mult încât am ales să îl ducem și pe Alexandru la ea. Dar nu despre asta e vorba.

În situația de la școala 27 nici măcar părinții copilului la care urlă femeia nu vor să facă plângere pentru că le este frică. De ce le-o fi frică, nu știu. Mai există școli în orașul ăsta și sunt convinsă că sunt normale. Până la urmă suntem datori ca pentru copiii noștri să ne luptăm până în pânzele albe cu oricine i-ar face rău. Și acum era una dintre situațiile astea, pentru că înțeleg de la persoana cu care am vorbit și care susține ce a spus cea care a făcut public cazul, că este o practică curentă la clasa pregătitoare A, de la școala 27. Dacă aș avea și alte dovezi în afară de mărturia unei alte mame revoltate de această școală v-aș putea spune despre ce cadouri pentru învățătoare se practică aici, ce conține plicul care unge ușile mai multor birouri pentru a ajunge la clasele cele mai bune. Dar nu am. Dar dacă aș avea ați înțelege de ce conducerea nu face nimic concret. Explicația cum că doamna are probleme acasă mă lasă rece. Noi toți, dacă ne certăm cu soțul, avem părinții bolnavi, nu avem bani de pâine și mergem la serviciu și urlăm la colegi, vom avea o problemă. De ce o femeie care lucrează cu un material așa de fragil cum sunt copiii are dreptul să își verse asupra lor frustrările și nefericirile?

Mai grav este că nu doar părinții de la clasă sunt de acord cu doamna, dar și alții. Comentariile de la articole sunt elocvente. Și la noi au țipat profesorii, e ok să li se îmtâmple și copiilor noștri la fel. Nu, nu e bine! Că de-aia am ajuns niște resemnați și niște incapabili să ne cerem drepturile. Ne place masochismul ăsta, avem o plăcere deosebită să vină unul care se dă mai puternic și să ne calce cu piciorul pe cap sub pretextul că merităm, sigur am făcut ceva nasol. Mai sunt părinți care zic că sunt 30 în clasă și nu le poate face față. Perfect! Du-te în altă parte! La orice job normal dacă nu faci față la taskuri te trimite la plimbare. Apoi, directoarea ce naiba păzește? De ce a permis să fie atât de mulți copii înșcriși? Inspectoratul, ministerul dorm? Sunt alte școli unde sunt 36 (treizecișișase) de copii în clasă. E absurd.

Vă las să vedeți filmulețul și dacă e vreun părinte de la școala 27 printre cititori și vrea să spună ceva, are la contact adresa mea. Aveți grijă de copiii voștri și protejați-i! Au nevoie să știe că mama și tata sunt lângă ei!

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.