Anul acesta școlar a fost foarte plin pentru noi. Am avut o mulțime de activități extrașcolare și sunt extrem de recunoscătoare că am avut timp să mergem cu copiii și că am avut-o și pe mama lângă noi să ne înlocuiască atunci când am avut programul prea încărcat.

Vinerile și sâmbetele noastre le-am petrecut acolo. Uneori Alexandru adormea în tramvai și tot spunea că vrea la dansuri, iar Amalia a renunțat la multe activități sâmbăta doar pentru a merge la cursul de oratorie.

Cu toată oboseala și a noastră și a lor, cursurile la care au fost anul acesta au avut niște efecte pozitive asupra copiilor. Alexandru a mers la Street Dance cu domnul Ionuț Hammer Picincu, Amalia la Oratorie cu domnul Nae Șovăială și 6 luni la actorie cu doamna Ioana Rufu. Vom continua și la anul, doar că cel mai probabil Amalia va merge și la Dezbateri, dacă va trece de preselecție.

Pentru noi faptul că am descoperit ce se întâmplă la Opera Comică pentru Copii a fost ca o gură de oxigen. Într-o vreme în care spuneam și mă plângeam că nu se face nimic pentru ăștia mici, iată că a apărut această instituție de stat care nu doar că face ceva, dar totul pare să aibă o logică și, mai ales, un suflet. Nu știu în câte locuri în care statul este patron sunteți întrebați personal cum vă simțiți, ce mai doriți, ce nevoi aveți și să se mai și facă ceea ce ați cerut. De exemplu, m-am plâns că la automatele de sucuri și gustări nu există apă și, ce credeți, a apărut imediat. Nu mai spun că poți cumpăra de la aproape toate cu cardul. Știu că este un lucru normal în alte țări, dar pe-aici pare o raritate sau poate nu mă învârt eu prin ce locuri trebuie.

Prin ceea ce vă povestesc pot părea o scăpată de la închisoare, supusă unor abuzuri, dar experiența îmi spune că normalitatea nu e cea ce la Opera Comică pentru Copii. Spre diferență de alte locuri aici toată lumea zâmbește, e drăguță, nu se supără pe copiii care aleargă pe culoare, nu le spune nimeni că n-au voie. Ba chiar li s-a creat un loc cu jocuri educative unde sâmbăta pot sta ore în șir. Pentru că toată lumea este relaxată, nu am auzit copii să se certe. Poate dacă noi am fi mai aproape de normalitatea asta de-o descriu eu nici ăștia mici nu s-ar mai comporta în moduri care duc la etichete ca ”ne-educat”, ”neascultător”, ”obraznic”.

Opera Comică pentru Copii este un loc minunat care sper să rămână așa. Mi-e și frică să scriu despre el ca să nu li se pară ăstora de la primărie că e o prea bine acolo și să facă ceva și să schimbe totul. Sper ca și alte instituții să copieze modelul și să avem cât mai multe locuri unde să mergem cu copiii, să le oferim cursuri atractive, cu profesori de cea mai înaltă clasă la prețuri accesibile pentru orice familie.

La final, nu pot să nu vă spun despre Festivalul Opera Copiilor unde au fost o mulțime de activități pentru toți copiii și cred că nici părinții nu s-au plictisit. Copiii de la ateliere au avut spectacole și vă las aici live-urile pe care le-am făcut ca să vedeți la ce muncesc copiii ăștia un an de zile.

Nu m-a plătit nimeni să scriu asta.

Poza luată de pe Facebook Opera Comică pentru Copii

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.