Poezie pentru Primărie

Dragă Primărie

Ce mi-ai făcut tu mie?

M-ai sedus cu băi curate,

Cu baterii cromate,

Chiar și senzori le-ai pus

Și uscătoare, pe perete, sus.

Table noi în fiecare clasă,

De părea școala frumoasă.

A trecut o săptămână,

Tot părea că merge strună.

Copiii erau bucuroși,

Mai puțin năzuroși,

Profesorii mai încrezători

Degrabă ascultători.

După atâta entuziasm,

Parcă am avut un spasm.

S-a terminat săpunul,

Markere- nu mai scrie unul,

Paznicii nu mai au fonduri

Să facă prin curtea școlii ronduri,

Și Școala după Școală

Va rămâne doar pe coală.

S-au dus banii, înțeleg,

Nimic nu rămâne-ntreg.

Ne-am întors de-unde-am plecat

Sărăcia iar ne-a-ncălecat.

Păi, măi dragă Primărie,

La tine-n gospodărie,

În al șaselea sector,

De la al tău elector

Să lași Școala fără bani,

Cum o faci de-atâția ani,

Să promiți că faci de toate,

Și-apoi să tai toate pe la spate,

Să acționezi ca mutu,

Că zice și vorba că f##$ pământul.

După zile trecute nouă,

Ai rupt iarăși lumea-n două,

Părinții pe-o baricadă,

A profesorilor pradă.

Unii cer cretă, săpun, hârtie,

Și ceva tehnologie,

Ca să poată să-și facă treaba,

Nu le cer chiar degeaba.

Părinții urlă-n cor

Că nu e treaba lor

Să scoate din buzunare

Bani de echipări școlare.

Și-uite așa stăm iar pe loc

Cu copiii la mijloc,

Primărie dragă,

Fără bani în desagă.

Dar lu` Mutu să i-o spui,

Că de-acum suntem sătui,

Și-o să facem ce-om putea

Școala de-om salva.