Iată că a trecut un an de când Alexandru merge la creșă. A trecut ușor, fără prea multe probleme. Copilul s-a atașat de ”damna”, nu de toate ingrijitoarele ce e drept, dar merge cu drag. Dimineața știe singur care-i programul, își ia ursulețul, se duce singur la ușă să îl echipăm. La creșă, nici nu ne mai bagă în seamă, intră în sală, se pune pe scăunelul lui și gata.

Ce puncte pozitive am observat în anul ăsta de creșă?

Este mult mai independent. Mănâncă singur foarte bine, fără să lase tot meniul pe el. La creșă îi mai dau și doamnele, dar mi-au povestit că nu prea vrea. De cele mai multe ori, dacă le vede că preiau ele inițiativa, ține buzele strânse și nu le deschide până când nu ajunge lingurița la el în mână. Se spală singur pe mâini: se urcă pe capacul de la vasul de toaletă, dă drumul la apă, își pune o tonă de săpun, se limpezește, se șterge pe prosop și gata. Se spală și pe dinți tot singurel, de mai multe ori pe zi.

Răcește din ce în ce mai rar. Iarna asta nu prea am avut răceli și, oricum, au fost episoade ușoare care au trecut repede.

Este mai organizat. A început să mai strângă din jucării, mă ajută să pun masa, știe unde e locul tuturor lucrurilor din casă.

Vrea să se îmbrace singur. Nu îi iese, dar el e perseverent și haios.

Are un program foarte strict. Fie că e vorba de masă sau de somn, el are un ceas în el care îl anunță la 8.00 că trebuie să mănânce de dimineață, la 12.30 de prânz, la 1 îi e somn, pe la 4 îi e iar foame. Chestia asta are și partea ei mai puțin plăcută: se trezește și în week-end cu noaptea în cap, când noi am vrea să mai dormim măcar până pe la 8.

Părți rele?

Da, sunt și niște detalii care nu îmi plac, dar probabil că au apărut și din cauza temperamentului lui.

Are momente când este violent. Nu numai pe copiii de la creșă, ci și pe sor-sa, uneori și pe noi când nu-i convine ceva. Mușcă, ciupește, trage de păr, da cu palma sau cu pumnul. De cele mai multe ori o face cu o motivație, dacă pot să spun așa. Ba îi iau jucăriile, ba se pun pe scaunul lui. E foarte posesiv cu lucrurile lui, uneori aș putea spune că e egoist. De exemplu, nu suportă să-i ia cineva ceva din farfurie. Cel mai mare scandal îl avem acasă cu ouăle de prepeliță. Dacă le pun pe toate în același castronel, el consideră că sunt numai ale lui. Dacă îndrăznim să luăm, se ridică de la masă, se tăvălește pe jos și plânge.

Situația asta e și din cauză că la el în grupă sunt vreo 20 de băieți și ei au altfel de joacă.

A venit cu boli contagioase, pe care nu cred că le-ar fi luat din ală parte. Herpangina și boala gură-mână-picior de acolo au venit.

Nu am renunțat la scutec. Deși am sperat să se întâmple asta odată cu mersul la creșă, ei bine, mi-am făcut iluzii. Stă la oliță sau pe reductor, dar doar în joacă. Aștept primăvara, poate atunci vom trece la etapa următoare. Sper.

Sunt și schimbări pe care nu știu la ce categorie să le trec. Să le spunem că-s neutre.

Îi place să se joace cu copiii mai mari decât el, dar asta cred că este și ”vina” Amaliei. El de multe ori  prin parc stă numai după ea și atunci e învățat așa. Mi-au spus doamnele că nici nu bagă în seamă ”bebelușii”, iar la masă are doi băieței de 3 ani cu care stă și nu acceptă pe altcineva.

Mai avem câteva luni de mers la creșă, apoi, din toamnă, luăm drumul grădiniței. La Amalia am fost mai mulțumită de cei doi ani de creșă, decât de ce s-a întâmplat la grădiniță. La grupa mică, când am întrebat-o ce a făcut într-una din zile mi-a spus: am învățat-o și pe doamna ”bate vântul frunzele”. La Alexandru nu e cazul, că el e mai comod, vorbește numai ce vrea el, când vrea el. Totuși, cred că îi va fi foarte bine, pentru că știe să se descurce.

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.