Nu îmi place Bulgaria, dar când am văzut prețul pachetelor de Revelion din România, mi-am călcat pe inimă și am zis să îi mai dau o șansă. S-a ales stațiunea Lovech, un hotel de 3 stele, Oasis Family Hotel. După ce am făcut rezervarea pe Booking primesc e-mail de la ei că trebuie să plătim suplimentar și cina de Revelion și avans 50%. Nu era scris nimic din toate astea în condițiile de rezervare, așa că am dat telefon.
Hello, do you speak english?
Nu!
Și gata.
A doua zi, în speranța că e altă recepționeră pe tură, am sunat din nou.
Hello, do you speak english?
Nu!
French? Italian? German? Spanish?
Nu!
Mi-a mai spus ceva în bulgărește și mi-a închis. Cu speranța că nu m-a înjurat, am revenit după câteva ore, când am avut noroc. S-au lămurit toate aspectele, am trimis avansul în cont și am așteptat să plecăm.
A venit și ziua aceea. După vreo 4 ore de la plecarea din București eram în fața hotelului. Mai mult pensiune decât hotel, decorată rustic. Intrăm fiecare în camerele noastre. După vreo 20 de minute ne întâlnim cu toții la recepție să mergem prin oraș să vizităm.
Noi am avut un apartament, care era de fapt o cameră dublă, dar a fost fotografiată din unghiuri bune pentru prezentarea de pe internet. Măcar au investit în imagine. Oricum, totul a fost curat, personalul drăguț, chiar dacă nevorbitor de limbi străine. Până la urmă ne-am înțeles unii cu alții.
Am plecat să ne uităm prin magazine. Primul pe listă a fost mall-ul din oraș. Era atât de frig afară că până și băieții își doreau să ajungem mai repede și să stăm mult, să ne uităm la fiecare hăinuță. L-am găsit repede, practic orașul e cam cât jumătate din Drumul Taberei. Am intrat. În 15 minute am ieșit. Cam atât ne-a luat să ne uităm prin cele 4 magazine în care nu aveau mai nimic. Așa că, am luat străduțele la pas, în speranța că vom găsi ceva interesant de făcut. După cât de pustiu era totul era clar că oamenii aveau chestii mai bune de făcut prin casele lor, iar orașul nu e ofertant deloc.
Ne-am întors la pensiune să mâncăm. Am avut noroc de-o ospătăriță, Tania, care rupea două boabe de engleză. Mâncarea bună, prețuri decente. Băutura la fel. Nu se fumează în niciun local și nu a murit nimeni. Ba chiar s-a fumat mai puțin, pentru că gerul de-afară îți tăia orice poftă de nicotină. Erau prin oraș și terase acoperite cu o folie de plastic unde se putea fuma, pentru că mintea omului e inventivă și găsește mereu portițe de scăpare.
A doua zi, pe 31 am fost la cetate. Vreo 10 minute de mers pe jos și 2 leva de persoană și am intrat printre ruine. Peisajul de sus era într-adevăr frumos, dar am văzut și altele mult mai fascinante.
Apoi am fost la biserica veche a orașului, construită în 1834. Deși are clar nevoie de reparații și de o nouă pictură, mi-a plăcut. Are un farmec aparte și, spre diferență de România, acolo ai voie să aprinzi lumânări în interior.
La prânz am mâncat la restaurantul Drakata. Un sfat: o porție din orice fel de mâncare este suficientă pentru două persoane. Painea parlenka este foarte bună, mai ales cea cu usturoi. Mâncarea a fost foarte bună, nota de plată nu ne-a făcut să leșinăm.
Și am ajuns și la petrecerea de Revelion. La 7 seara am găsit deja pe masă aperitivele. Multă maioneză, muultăăă…Mâncarea a venit într-un ritm alert, de aveam impresia că la 12 noaptea ne dau afară din local. Ne-am înșelat, totuși. Muzica…bulgărească. Un fel de manele, dar nu înțelegeam nimic. Unul dintre băieți s-a dus la DJ și l-a rugat să pună niște muzică românească, o horă eventual, să arătăm și noi ce putem. Și din boxe se aude Salaaam…Prietenul nostru se ridică de la masă, se duce la el și-i spune că aia nu e horă.
”This is good romanian music”, îi spune DJ-ul.
Și nu i-am mai cerut muzică. I-am dus un stick, am ales noi de-acolo și-am încins o horă, în care s-au băgat și bulgarii.
Programul a fost destul de haios. Patroana, o doamnă la vreo 60 d ani, dacă nu mai bine, cu pantaloni de piele, tunsă foarte chic, a încercat să ne facă să ne simțim bine. A avut tombolă, concurs de dans (pe care l-am și câștigat), plăcintă cu răvașe și alte mome
nte menite să mai spargă monotonia.
Pentru că nu ne plăcea muzica, mai spre dimineața am cam stat la masă. Bulgarii de la masa din fața noastră ne-au luat puțin peste picior: ce face Rumania? Dormi?
Ne-am trezit și ne-am încins iar la niște dansuri.
Nu am mâncat mai nimic, mie personal mâncarea mi s-a părut proastă, deși ce comandasem peste zi a la carte era foarte bun. Același șoc l-am avut și la micul-dejun, cel mai prost pe care l-am văzut în viața mea. Practic, când am ajuns la masă dimineața, am întrebat: așa, și mâncarea unde e?
În rest am mai bântuit prin oraș, am traversat de câteva ori podul acoperit care găzduiește magazinașe cu tot felul de prostioare.
De data asta, cred că șansele să mai petrec vreo vacanță în Bulgaria au scăzut dramatic. Chiar cred că de data asta niciodată, chiar e niciodată. Noroc cu gașca cu care am fost, că atmosfera a fost bună, cu veselie și poftă de viață.
Tu ce părere ai?