Au trecut zile întregi de la incendiul din clubul Colectiv. Am vorbit despre schimbare, despre faptul că noi ca indivizi trebuie să ne schimbăm, să fim mai buni, mai activi, mai implicați, mai…altfel. Ne-am revoltat, am plâns, ne-am promis că așa ceva n-o să se mai întâmple.

Și totuși…

La o lună distanță, în școala 279 din București este un focar de boli contagioase și nimeni nu face nimic. În clasa Amaliei sunt vreo 6 cazuri de varicelă (aici o includ și pe ea), unul de scarlatină și unul de roseola infantum. Din ce am mai aflat de la alți părinți mai sunt cazuri de scarlatină și varicelă, și la after-school-ul din cadrul școlii și la clasele gimnaziale.

Asistenta (sau medicul) de la cabinetul școlar are program de fantomă, de două ori pe săptămână, câte 2 ore, dar rar o vede cineva. În rest, de problemele medicale se ocupă ..nimeni. Având în vedere acest lucru, am hotărât să sun la DSP București. După mai multe discuții încheiate cu ”nu aici, stați să vă dau alt număr” am reușit să ajung la cei care se ocupă cu epidemiologia școlară din sectorul 6.

”Noi știm doar de un caz de scarlatină, ne-au anunțat de la Balș.”

”Mai avem și roseola și vreo 3 cazuri de varicelă”  (atâtea erau în acel moment)

”Nu știm, o să ne interesăm. De la școală nu ne-a anunțat nimeni”

Și nici nu s-a întâmplat nimic. Discuția a avut loc miercuri și până vineri nu a venit nimeni să facă desinfecție, să pună carantină pe ușa clasei, să ia niște măsuri. Directoarea este absentă din peisaj, am înțeles că a spus că dacă DSP-ul nu face nimic, atunci nu o să facă nici ea.

Când am sunat vineri să anunț că are și fii-mea varicelă, mi-a răspuns informaticianul școlii, care mi-a spus că va anunța la cabinet. Cu altcineva nu am reușit să vorbesc, probabil era zi de post și le interzicea religia să își facă treaba.

Toate astea sunt bomboana pe colivă. În ultima perioadă am auzit din surse sigure că trei copii au căzut cu vasul de wc care s-a rupt pur și simplu când s-au urcat cu picioarele pe el să-și facă nevoile. De ce se urcă acolo? Pentru că … mizerie. Sunt alții care au ales varianta ”suspendat în aer” și s-au ales cu vaginite, pentru că la clasa întâi nu toate fetițele au înălțimea necesară pentru a sta pe vasul de wc de adulți într-o poziție care să le permită să nu atingă nimic.

Sunt 4 zile libere, în care nicio instituție nu lucrează. Am făcut sesizări scrise către toate cele care supraveghează bunul mers al școlilor. Împreună cu părinții vom face o sesizare scrisă către cabinetul școlar, miercuri, 2 decembrie. Sunt convinsă că nu se va rezolva nimic. Copiii noștri sunt prea puțin importanți. 9 copii cu boli contagioase într-o singură clasă nu reprezintă un focar și, mai ales, nu reprezintă un pericol. Nici pentru ei, nici pentru restul lumii. Nu s-a întrebat nimeni de ce într-o zi de joi, într-o clasă sunt doar 10 copii prezenți. Nu s-au întrebat de ce le este frică părinților sa-și mai lase copiii la școală. Pentru că de teamă unii au ales să-și țină acasă copiii pentru că nu vor să-i expună inutil, pentru că poate dacă s-ar îmbolnăvi nu ar avea cu cine să-i lase acasă (și pentru copilul mai mare de 7 ani nu se mai dă concediu medical, că se poate îngriji singur), pentru că poate au acasă bătrâni sau bebeluși, pentru că poate nu au făcut niciuna dintre boli în copilărie și acum ar oricare dintre ele ar veni cu complicații.

Dar ce contează? Aruncă  vina unii pe alții, de la școală, la DSP și să nu existe niciun vinovat. Poate doar copiii, că doar ei s-au îmbolnăvit.

Cei mai vinovați suntem noi, părinții, pentru că-i lăsăm să-și bată joc de copiii noștri.

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.