Încă nu știu ce se va întâmpla cu școala. În urmă cu aproape două săptămâni ni s-a spus ce plan a pus la cale instituția la care merg copiii și suna foarte bine. Eram chiar încântată, în contextul ăsta, că sunt pregătiți. Între timp au venit ăi de sus să ne spună că n-avem aia și ailaltă și la loc comanda. Planul minunat a devenit … niciun plan.
Acum stăm și așteptăm să vină mâine DSP-ul în vizită și să zică cum începem și cum continuăm. Mi se pare o glumă proastă având în vedere că ăștia nu răspund cu zilele la telefon când îi sună oameni realmente bolnavi. Nu știu asta de la televizor, ci de la cunoscuți de-ai mei care au avut nevoie de ei. Va fi, ca de fiecare dată, ceva superficial, că de-aia au și pus totul în cârca școlilor. Acestea nu se autofinanțează, deci au nevoie de bani de la bugetul de stat, care nu le dă bani. Până acum mai închiriau o sală de sport, un spațiu de prin curtea școlii, săli de clasă sau ce mai puteau ca să facă rost de bani pentru diverse achiziții. Acum, nici nu prea mai au clienți că e mai greu cu activitățile în spații închise și le este și frică să bage ”în casă” oameni străini.
Și ajungem iar la părinți care, de fapt, vor duce iar greul anului școlar. Nu mai vorbim acum doar de bani, ci de tot.
Tot părinții duc greul
În varianta cea mai optimistă, copiii vor merge două săptămâni la școală fizic, alte două vor asculta lecția predată de profesor colegilor din clasă. Pentru mine este o porcărie din start. Cine a făcut ședințe pe zoom/meet sau altceva în perioada asta înțelege prea bine.
Deci…Încerc să scriu cu calm pentru că altfel începe să mi se zbârlească părul în cap și-mi aduc aminte de vremurile când mergeam în Peluza Cătălin Hâldan și va trebui să marchez textul cu 18+.
Deci…. Doamna învățătoare/ profesoară este în clasă cu 16 elevi (maximum admis de normele ministerului). Jumătatea cealaltă de clasă este acasă, fiecare cu ochii în dispozitivul propriu. Doamna are la dispoziție un laptop sau tabletă cu care transmite live lecția. Nu stă lipită de el, că trebuie să se plimbe prin clasă, să vorbească cu ăia din bănci, să facă liniște, să scrie pe tablă (cum o poziționa tableta/laptopul ca să se vadă și ce scrie acolo, nu știu). Ăia de acasă dacă au chef stau cu urechile ciulite să priceapă ceva, dacă nu pornesc serverul de Roblox/ Fornite și își bagă picioarele în ideea că le explică doamna când se duc la școală. Dar, ghinion! Nu repetă nimeni nimic. Lecțiile vor continua, nu se reia materia pentru cei care au stat acasă. Și, apropo, nu se reia nici ce au făcut din martie până în iunie online, deși au zis că va exista un plan de recuperare. Eu una nu am auzit/văzut ceva în acest sens.
Și-atunci cine să îl ajute pe copil să repete materia? Ai ghicit? Mă-sa și cu tac-su. Asta în cazul în care mai au habar. Dacă nu, caută meditator. Dacă nu au bani să-l plătească, aia e.
Școala on-line unde părinții sunt elevi din nou
Am înțeles că părinții nu au voie să asculte ce se întâmplă la lecțiile on-line. Ba eu vreau să ascult. Pentru că vreau să pot să îi explic ceea ce poate nu a înțeles sau poate i-a scăpat. Și poate sunt părinți care vor să asculte ca să vadă ce se întâmplă la școală. Poate așa or să afle de ce profa de mate spune că are copilul nevoie de meditații, de ce vine copilul timorat de la ore. Poate așa or să se deslușească multe. E o șansă pentru noi părinții.
Dar ca să ascultăm și să ajutăm copiii trebuie să fim acasă. Pe cei până în clasa a V-a nu cred că este posibil să îi lăsăm singuri în casă. Nu ai cum să lași un copil de 6-7-8 ani câte 12 ore pe zi singur și să te aștepți să mănânce sănătos, să citească, să își facă temele, să se joace singur frumos. Îmi pare rău, eu nu am copii perfecți! Felicitări celor care ați reușit să îi faceți atât de responsabili, dar sunt convinsă că majoritatea după câteva zile, o lună s-ar plictisi de atâta disciplină și s-ar apuca de alte activități.
Nu mulți angajatori sunt dispuși să lase oamenii să vină la birou o săptămână da, una nu. Dacă se mai întâmplă să mai fie și un caz de COVID în clasă mai înseamnă alte 14 zile de carantină. Dacă situația se repetă atunci, într-un final, omul va trebui să renunțe la job. Pentru că dacă ai COVID nu poți să aduci bonă și nici dacă n-ai e greu să găsești un om în care să ai încredere.
Nu există interes, nu există bani, nu există nimic
Toate problemele astea vin de la lipsa de interes. Bani s-ar găsi. Cum a găsit domnul nostru primar Mutu (la sectorul 6) bani să repare toate locurile de joacă (care teoretic sunt încă închise), cum s-au găsit bani și pentru rândul 3 de borduri, cum se găsesc bani de panseluțe, palmieri, bani de plătit tot familionul pe la diverse primării, ar trebui să se găsească și pentru copii. Să se pună panouri de plexiglas sau altă variantă mai ieftină (că se găsește), să se construiască mai multe școli, să se angajeze mai mulți profesori sau să se plătească normă dublă celor deja existenți ca să poată preda măcar separat celor din clasă și celor de acasă. Să taie de la bugetul de porcării și să facă ce trebuie pentru copiii ăștia că nu o să aibă cine să le plătească pensia.
Școala privată, o soluție reală?
Mulți părinți se gândesc tot mai serios să se îndrepte către școlile private, dar nu cred că asta este soluția pentru societate, cât timp majoritatea rămâne în sistemul ăsta absurd. E de înțeles. Până la urmă te saturi să tot lupți și cedezi. Numai că, dacă și copiii ăștia școliți la privat rămân tot în țară, vor lucra cu cei care ies din sistemul de stat. Vor fi colegi, poate le vor fi șefi sau, în cazul cel mai rău, le vor fi subalterni. În oricare dintre aceste raporturi de muncă se vor umple de nervi, de frustrări. Și dacă vor avea afacerea lor vor avea nevoie de angajați și la interviu se vor lovi tot de ei.
Nu zic că în toți elevii din generația asta vor fi praf, dar marea majoritate da. Mulți, cei mai mulți, nu vor avea cum să recupereze materia pierdută. Știu, că acum o să strâmbați din nas și-o să ziceți că la ce îi folosește că pierde lecția cu Ștefan cel Mare? Poate asta nu are așa o utilitate practică, dar vor pierde lecții la gramatică, la matematică, noțiuni de bază la fizică și chimie, la engleză, la franceză, la biologie….Toate materiile, mai ales în gimnaziu, sunt importante, că doar ele pun baza culturii generale, preferințele îndreptate către una sau alta ajută la alegerea unui liceu și, mai apoi, a unei cariere.
Nu sunt de vină profesorii de la stat. Sunt tot mai convinsă că prostia/răutatea/indolența vine de sus. Știu destul de multe cadre didactice de la școli din toată țara care vor să facă tot felul de chestii pentru elevi și pur și simplu se lovesc de piedici stupide.
Inițiative private de la care ar trebui să se ia exemplu
Între timp, în mediul privat sunt oameni care se străduiesc să facă ce nu sunt capabili sau nu vor să facă autoritățile. Kinderpedia sunt unii dintre ei. E o platformă, dezvoltată inițial pentru unitățile de învățământ private, dar care în ultima jumătate de an a oferit suport real și celor de stat. Pentru că le pasă, pentru că nu este doar despre bani totul, pentru că sunt conștienți că fără educație ne ducem naibii toți.
Organizează frecvent conferințe în care pun față în față specialiști și cadre didactice, scopul fiind să schimbe mentalități, să ridice nivelul sistemului educațional. Ar fi bine să invite și părinți. Ar fi util ca din când în când să auzim și ce zic cadrele didactice, pentru că ni se pare în 99% din cazuri că dreptatea este numai de partea noastră.
Conferința Educație conectată: Școala în 2020 va avea loc pe 9 și 10 septembrie, online, pe platforma Zoom, de la ora 16:30. Experți și lideri din domeniul educației precum Anca Nedelcu, Claudia Chiru, Oana Moșoiu și Oana Moraru vor vorbi în cadrul evenimentului. Sesiunile din cele două zile sunt dedicate profesorilor, directorilor de școală și grădiniță, părinților și tuturor celor implicați în procesul educațional și interesați de modul în care tehnologia poate susține dezvoltarea educației și implicit a societății în ansamblu.
Eu de-abia aștept să o ascult pe Oana Moșoiu, pe care am descoperit-o la o altă conferință Kinderpedia. Este atât de cu picioarele pe pământ, fără să aibă tonul profesoral arogant, este haioasă, este de pe planeta asta. Îmi place tare mult de ea.
La conferință se pot înscrie și părinți. Urmând linkul de mai sus puteți să obțineți un cod de acces. Dacă nu reușiți, am să vă povestesc eu despre ce s-a vorbit.
Oricum ar fi, fiți alături de copii și de profesori anul acesta, că e nevoie mai mult decât oricând să facem echipă.
Am mai scris despre școală aici:
Ionut Popa
octombrie 15, 2020Este trist cum dupa atatea luni de pandemie Ministerul Invatamantului nu a fost in stare sa vina cu o solutie pentru a continua studiile in siguranta, de acasa.
Ma refer aici in principal la mediul urban, unde cam toata lumea are un telefon mobil sau un calculator in casa conectat la Internet. In sate este mai greu sa faci ceva online, dar cred ca se gaseau si aici solutii, daca se vroia.