Am intrat deja în al doilea an al vieților noastre date peste cap. Cu toate carantinările, măștile vaccinurile, interdicțiile pare că suntem în același punct din care am plecat, dacă nu cumva mai rău. Sunt de acord cu toate cu condiția să fie respectate de absolut toată lumea. Degeaba eu și oamenii din jurul meu facem tot posibilul să limităm răspândirea virusului, ne vaccinăm, ne spălăm pe mâini, dacă pe alții îi doare în partea dorsală și-și bat joc de tot.
Doar că în ultimele zile pare că s-a găsit un vinovat pentru tot: părinții care au militat pentru deschiderea școlilor pentru că s-au plictisit de copii acasă. Văd din ce în ce mai des comentarii de genul ăsta asezonate cu replici de genul ”dar bastonașe putea să învețe și de-acasă.” Când le văd îmi crește tensiunea instant, mai ales că trei scroluri mai încolo văd știri cu petreceri din cluburi unde nu se respectă absolut nimic, văd petreceri private cu zeci de oameni în spații minuscule și îmi mai aduc aminte și de câți oameni văd în magazine, piețe sau alte zone aglomerate purtând amărâta aia de mască la mișto sau chiar deloc.
Copiii mei învață de aproape un an în sistem online. Amalia care este clasa a VI-a a fost la școală fizic două săptămâni, iar Alexandru un pic mai mult, probabil vreo două luni. De câteva zile școala este în scenariul roșu, așa că, deși Bucureștiul nu este în carantină, tot de la laptop o vedem pe doamna învățătoare.
Un an de zile în care școala a fost intermediată de un calculator, în care școala nu a mai avut mare miză, un an plin de frustrări, de condiționări, un an în care viața lor s-a schimbat extrem de mult. Când nu te uiți mai departe de bastonașe nu vezi drama prin care trec copiii și părinții lor și habar nu ai care este programul unui elev din România.
Nu ducem copiii la școală ca să scăpăm de ei
Cei mai mulți dintre noi nu ne trimitem copiii la școală pentru că nu avem cu cine să îi lăsăm. Oricum, părinții care nu lucrează de acasă apelau la afterschool-uri unde copiii stau de dimineață până seara. Cei mici merg la școală de la 8 la 12 și este nevoie de cineva care să îi supravegheze după această oră. Cu sau fără școală on-line părinții au oricum nevoie de un ajutor. Dacă nu se face școală fizic nu e o problemă prea mare. Cât despre copiii mai mari nici nu se mai pune problema. Pot sta acasă și singuri, chiar dacă nu este neapărat în regulă acest lucru.
Părinții copiilor de grădiniță sunt puși în fața acestei probleme. Îi poate blama cineva că trebuie să lase copiii undeva pentru ca ei să poată merge la serviciu? Bunicii nu îi pot chema pentru că nu știu câți ar risca să își îmbolnăvească părinții. O bonă e greu să găsești dacă nu ai avut una pe care să te bazezi înainte. Credeți că pentru ei este ușor să își lase copiii la grădiniță în condițiile actuale? Să îl duci până la poartă de unde să îl preia cineva și să-l ducă îl clasă, de cele mai multe ori plângând? Cât l-am dus pe Alexandru la școală în toamnă am trecut zilnic pe lângă poarta unei grădinițe. Mi se rupea sufletul când vedeam părinți stând pe vine cu micuți de grupa mică mai ales ghemuiți la pieptul lor, plângând de mama focului pentru că nu voiau să intre. Nu știau educatoarele, nu le era nimic familiar și totuși erau trimiși înăuntru. Dar adulții trebuiau să meargă la serviciu. Credeți că e vreun părinte dornic să facă asta zilnic, oricât de mult l-ar obosi copilul lui acasă?
Școala on-line nu are cum să fie la fel de eficientă ca cea fizică
Și-apoi să ne mutăm în tabăra copiilor. Orice ar face profesorii, oricât de mult și-ar da copiii interesul, oricât de implicați ar fi și părinții rezultatul nu poate fi același ca la școala fizică. Poate la alții funcționează, dar cred că sunt excepții.
Nu ai cum să înveți un copil de clasa I cum să scrie literele de mână și să iasă și ceva caligrafic arătându-i pe un monitor de calculator. Până nu i-am luat mâna copilului și am scris amândoi pe caiet lucrurile nu au mers bine. La unele litere a reușit din prima să le scrie, dar la altele, nu. Cât sunt acolo în bancă doamna le vede privirea pierdută și le mai dă o mână de ajutor, le vede caietele și știe exact unde să insiste mai multe, vede prin ce schimbări trec și, cu ajutorul părinților, poate să îi indrume.
În plus, cât timp copilul are tot timpul lângă el un adult, doamna nu își poate da seama care este nivelul lui. Sunt părinți care nu se pot abține să nu corecteze orice doar ca odorul să aibă caiete/ teste/fișe perfecte. Știu, este o prostie care nu ajută pe nimeni, dar cum să nu te mândrești la vecina de pe scară că ai un copil cu FB pe linie?
La clasele mai mari nici nu mai este nevoie de părinți pentru că se copiază la greu la orice. Copiii s-au adaptat excelent la școala on-line și au descoperit metode super eficiente de a frauda și, uneori, sunt încurajați chiar de adulți. Nu există nicio modalitate prin care testările să se dea, iar rezultatele să reflecte nivelul la care sunt elevii. Doamna profesoară de matematică de la noi le-a dat chiar și teste în limba engleză pentru care copiii să nu mai găsească rezultatele pe Brainly, dar văd că a renunțat și la metoda asta, semn că nu a dat rezultate.
O parte din vină o poartă profesorii
Nu doar copiii și părinții sunt de vină, ci și profesorii. Notele și calificativele date în perioada asta sunt umflate nu cu pompa, cu 100 de pompe. Fie că fac asta pentru că le este milă de situația în care se află elevii (școală online, lipsa socializării, stau singuri acasă în mare parte, nu înțeleg chiar tot de la ore), fie pentru că notele mici ar fi un semn al incapacității lor de a face copiii să priceapă lecțiile, am ajuns în situația în care clase întregi au medii peste 9, când înainte de pandemie doar 5-6 copii erau în top. Nu vorbește nimeni despre asta, deși mi se pare că este ca atunci când ieșea Bănicioiu și zicea ”n-avem nevoie de nimic!”. Când vezi așa note mari în catalog nu poți decât să crezi să totul merge strună și școala online este perfectă. Doar că nu este nici pe departe, fără să fie neapărat vina cuiva anume.
Un alt aspect despre care nu spune nimeni nimic este că aproape toate notele se pun pe referate. Credeți vă face vreunul referate din 4-5 surse, să lucreze la ele astfel încât să rămână cu ceva în minte? Pare banc dar un copil a predat un referat cu ceva copiat în spaniolă luat de pe Wikipedia. Înainte făceau proiecte complexe, în echipe, în care trebuiau să lege între ele informații de la mai multe materii, să caute, să structureze informații.
Evaluări date doar ca să fie
La noi urmează Evaluarea Națională de clasa a VI-a, celebrele teste PISA, după care apar articole în presă despre cât de analfabeți sunt elevii români. Până acum tindeam să cred asta, dar înainte de a se arunca cu pietre în profesori și în copii, mai bine am întreba la minister de ce materia și modul de predare nu sunt gândite astfel încât să fie în concordanță cu ce li se cere la astfel de evaluări. Anul acesta va fi tragedie, sunt convinsă. Copiii care dau acum testare au fost doar în clasa a V-a un semestru la școală în ciclul acesta, fizica au făcut doar în clasa a VI-a (online) și are o pondere destul de mare în examen, i-au anunțat destul de târziu că se dă totuși testarea (anul trecut nu s-a dat) și nu apucă să lucreze după model decât foarte puțin.
Nu, școala on-line nu este bună, iar pentru elevii de la gimnaziu încolo este un dezastru. Înainte să fie școlile în topul ”închiderilor” cauzate de pandemie, oamenii ăștia care se prefac că ne conduc ar trebui să se gândească de două(zeci) de ori. Efectele se văd și cred că vin în cascadă. Copiii ăștia sunt în formare și au nevoie de educație. Dacă un adult își pierde jobul poate găsi altul. Nu este o situație plăcută, în mod cert, dar un copil nu are cu ce să înlocuiască școala.
Vinovații pentru pandemie nu copiii
Autoritățile și-ar îndrepta mai bine atenția spre cei care încalcă regulile: magazinele care primesc prea mulți clienți, localurile care organizează petreceri ca înainte de pandemie, organizatorii de excursii cu autocarul unde nu se respectă nicio distanțare și lista poate continua. Poate că acolo este problema. Și, dacă ar fi cu adevărat în școli, atunci să facă bine să le facă sigure, să împartă clasele în două și să angajeze mai mulți profesori, să convingă părinții să testeze copiii, cadrele didactice și personalul auxiliar în școală. Să găsească soluții viabile pentru că nu mi se pare firesc să sacrifice atâția copii pentru ca unii să se poată distra în voie ca și cum viața noastră este la fel.
Da, sunt nebuna, aia care vrea să se găsească soluții pentru ca școala să se desfășoare fizic. Dacă prin alte țări s-a putut cel mai probabil se poate și la noi.
Tu ce părere ai?