Azi am fost invitată la facultatea mea, la un seminar, să le vorbesc unor studenți din anul 2 (comunicare și jurnalism) despre trecerea de la presă la comunicare. Să le spun din experiența mea dacă doare sau dacă, dincolo de baricade, e raiul.
Mă așteptam să văd entuziasm. Dar am fost frapată de plictiseala afișată. Și de lenea de a gândi. Și de dezamăgirea lor că au ales facultatea asta. Totuși, în urmă cu doi ani când au dat ei examen situația era la fel de tristă în piață. Nu cred că trebuia să fii vreun geniu ca să îți dai seama că cererea de muncă în presă este de zeci de ori mai mare decât oferta. Iar posturile libere apar (foarte) rar, iar presa de toate felurile este în declin(financiar și calitativ). Cred că și-au asumat asta. Sper din tot sufletul că nu s-au înscris din dorința de a deveni vedete la televizor.
Nu știu care mai este acum concurența pe un loc la FJSC. Dar eu astăzi nu aș mai alege să fac această facultate, așa cum este ea acum și așa cum se prezintă piața muncii în domeniul ăsta. Da, știu, dacă ești foarte bun, te poți angaja oriunde, bla bla bla. Dar ca să ai doar o diploma de licențiat în jurnalism și științele comunicării în buzunar, ediția 2014, cred că nu te ajută la nimic. Doar dacă ai (mult) noroc.
Noi ăștia mai ”bătrâni” am prins niște ani înfloritori ai presei și am învățat niște lucruri (ăia care am vrut). Și marea majoritate a celor din anul meu sunt bine înfipți în meseria lor, semn că au venit la facultate știind ce vor.
Dar ăștia mici mă întreabă dacă tehnic facultatea m-a ajutat la ceva când am scris o știre sau cum fac să afle ce jurnalist lucrează la cutare ziar. Nu citesc ziare. Nu citesc publicații de profil. Le-am recomandat sa citească pe un blog interviuri cu majoritatea directorilor de agenții. Nimeni nu și-a notat. Poate au o memorie bună sau poate nu este așa de important să afli chiar de la omul care care te poate angaja ce așteaptă de la tine.
Poate că am stat doar o oră și mi-am format o impresie greșită despre ei. Poate am fost eu neinteresantă. Poate că i-am prins pe toți într-o zi proastă.
Sper.
Pentru că aș vrea ca meseria de jurnalist să existe în continuare. Aș vrea să dispară anunțurile de angajări ca ”voluntar” la diverse publicații sau posturi de redactor plătite cu 4 ron/ articol de 400 cuvinte. Pentru că sunt convinsă că au legătură una cu alta.
Pentru că visez (în secret) să pot la un moment dat să lucrez iarăși la un cotidian. Să merg pe teren. Să fac documentare, să vorbesc cu oamenii. Să caut subiecte. Să scriu. Să fotografiez. Să-mi fie apreciată munca. Să îmi câștig existența decent din meseria asta pe care am visat toată viața să o fac.
Tu ce părere ai?