Suntem bine.

Nu am mai avut timp și, recunosc, nici chef să scriu pe blog. În toată nebunia asta ce-aș fi putut să vă spun? Că suntem ca-n Ziua Cârtiței? Până și pe stradă trec aceiași oameni, la fix aceleași ore, vecinii își plimbă câinii în același ritm zilnic. Cea mai tare chestie care ni s-a întâmplat a fost că pisica a sărit pe perete până la întrerupătorul de lumină și am vorbit două zile despre asta de parcă era cea mai tare aventură a noastră. Nici măcar nu am participat, am fost doar martori.

Timpul curge lin și pare să nu ne ajungă. Nici nu are cum când trebuie să înghesui în 24 de ore și viața de angajat, și cea de profesor de ocazie, și cea de bucătar, și cea de menajeră, și cea de soție, și toate viețile pe care ai vrea să le trăiești. Rutina e bună, dar nu forțată și, mai ales, când faci lucruri pentru care nu ești pregătit.

După vreo 2 sau poate 3 săptămâni am renunțat la planul de perfecțiune și viață minunată în carantină. Nu e nimic minunat în asta. De-aia singurul meu scop a fost să ieșim bine cu capul din toată nebunia. Lecțiile se pot recupera, kilogramele se dau jos, virusul oricum există. Așa că nu am mai dezinfectat nicio cumpărătură, am scos copiii afară zilnic ca să dăm de mâncare unei pisici de pe stradă, am fost la magazin când am avut nevoie de ceva. Dintre toate relele din lume mi s-a părut că depresia se vindecă cel mai greu, iar sufletul e mai sensibil decât oricare altă parte a noastră așa că m-am concentrat să fim mulțumiți și împăcați cu noi înșine. Și nu aveam cum să fim stând atâtea luni închiși în casă, auzindu-ne doar pe noi, vâzându-ne doar fiecare în ochii fiecăruia. După tot dragul de-a fi împreună non-stop am fi început să ne vedem și defectele și neajunsurile și mai avem de petrecut mult timp unii cu alții și e păcat să stricăm armonia.

Dacă e să mă bucur pentru ceva e că mi-am făcut timp să citesc. Puteam să aleg să fac altceva pentru mine, dar asta mi s-a părut cel mai aproape de suflet. Să fi fost dorința de evadare din rotița de hamster? Habar n-am, dar mi-am făcut un colțișor pe balcon unde stau din când în când în bătaia soarelui și intru în lumi la fel de imperfecte. Dar măcar nu sunt ale mele.

Mai rupem ritmul cu mici escapade la căsuța care a fost a unuia dintre bunicii noștri, la vreo 30 de km de București. Un fel de village break. Facem bagaje, copiii își fac planuri de expediții la Neajlov și pe lunci. Acolo diminețile sunt cu aer, cu un strop de răcoare, cu cântec de pupeze, și vrăbii, și zumzet de albine, iar serile cu orăcăit de broaște de pe baltă. Am făcut focuri de tabără, unde am stat toți și ne-am uitat la stele, am fost atât de prezenți unii lângă alții de parcă în surcele alea adunate de pe dăvale am fi ars toată pandemia și toate rutinele obositoare de la oraș.

Cel mai tare și mai tare din toată nebunia asta mă enervează că nu pot să-mi mai fac planuri, să mai visez. Liste și listuțe cu taskuri scriu în fiecare zi, dar nu despre ele este vorba. Îmi proiectasem în minte cum va fi serbarea de final de clasa a V-a cu Amalia cu coroniță de cap, fericirea și mândria din ochii ei că a terminat cu bine un an de care ne era tuturor teamă, primul final de an școlar al lui Ale cu doamna înmânându-i o diplomă și felicitându-l că a ajuns la final, la vacanța noastră de două săptămâni în Muntenegru cu plaje sălbatice și peisaje ce ți se lipesc de suflet, la excursia noastră în doi, cu mașina, la Auschwitz, unde visez să ajung de mai bine de 20 de ani, la vacanța la ski, la ieșiri cu cortul, cu bicicletele. Toate astea sunt niște năluci. Vacanța în Polonia era ceva despre care v-aș fi scris acum, la început de mai. Dar n-a fost să fie.

O să treacă și asta. Au mai fost pandemii pe lumea asta. Citeam că prin 72 a izbucnit variola în Iugoslavia și atunci acolo și-n toate țările din jur a fost lockdown mai ceva ca acum. Ba chiar Tito a instituit și legea marțială. Cred că a fost un pic mai dur decât este acum.

Deci, suntem bine. Și-o să scriu mai des. Sper.

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.