Prin iarnă ne-am făcut mobila de bucătărie, pe comandă, la un tâmplar despre care am aflat de la niște cunoștințe. A lucrat frumos și destul de ieftin, așa că acum, când vrem să ne facem un dressing pe hol, am hotărât să apelăm tot la el.
L-am sunat ieri dimineață de vreo 3 ori. Așa ne-a spus, să sunăm de mai multe ori, că e în atelier și nu aude. Nu a răspuns. Între timp, eu am uitat de el și mi-am văzut de treaba mea.
După vreo 3 ore când eram cu Amalia, în port-bebe, cu un coș de cumpărături în mână, în Mega Image. Sună telefonul. Mi s-a părut că e numărul tâmplarului și am răspuns. Numai că era vocea unei cucoane. Derutată, i-am spus că am sunat mai devreme, dar cred că am format greșit. Nu am mai stat să dau și alte explicații, am spus ”la revedere” și am închis. Cred că nu am făcut prea bine, pentru că, nemulțumită de explicația mea, cucoana m-a sunat de vreo 14-15 ori. Nu îi mai puteam răspunde, aveam două papornițe, câte una în fiecare mână (știți modelul: mă duc să iau pâine și, brusc, ai nevoie de jumătate din magazin), plus copilul în port-bebe. Și chiar am crezut că formasem greșit și am dat peste vreo nebună.
Când am ajuns acasă m-am uitat unde aveam notat numărul tâmplarului și am constatat că formasem corect. I-am răspuns.
Ea: Știu cine ești!
Eu: Doamnă, eu îl caut pe domnul X. Vreau să dau comandă pentru un dulap!
Ea (urlând): Ce dulap?!?! Că de trei luni….
Și, de aici, ține-te bine! Că știe ea, că nu e proastă, că are doi copii, că mă găsește, că află cine sunt. I-am explicat calm, abținându-mă să nu râd, că nu e cazul. I-am spus singură și cum mă cheamă și unde stau, i-am repetat care este “relația” mea cu soțul ei. Văzând că nu o pot convinge (am încercat să mă pun în pielea ei și cred că nu e plăcut să ai un bărbat care umblă creanga) i-am zis că am un bebeluș de două luni și că nu am cum să am (chiar tehnic vorbind) vreo treabă cu soțul ei. Ea, nimic. Până la urmă a zis ca să dea Domnul să am dreptate, da’ știe ea…
După vreo 5 minute sună și tâmplarul infidel să mă întrebe de ce i-am zis cucoanei că nu îl cunosc. I-am explicat și lui ce s-a întâmplat și că i-am spus femeii că nu îl cunosc în sensul în care mă acuza ea. A rămas să vină sâmbătă să ia măsuri pentru dulap.
După o oră sună ea din nou. ”Cum ai zis că te cheamă? Și unde ai zis că stai?” I-am răspuns la întrebări și am și invitat-o sâmbătă cu soțul ei.
Later edit: Doamna nu a venit cu soțul ei, dar noi avem un dressing nou și frumos. Nu stim ce s-a mai intamplat cu tamplarul infidel.
Tu ce părere ai?