Mami, tu știi că eu am două prietene în parc. X și Y. Sunt surori.

Da, le știu.

Știi ce mi-a spus, X, cea mare?

Ce?

Că la ei în casă tatăl este soarele și mama este norul de pe cer, un nor negru și mare.

Cum așa?

Păi tatăl lor se joacă mereu cu ele, le face de mâncare, râde, glumește. Mama lor e mereu stresată, cu curățenia, țipă la ele. Vrea de nu știu cât timp să se despartă de tatăl lor pentru o chestie întâmplată acum zeci de ani.

V-am redat un dialog dintre mine și Amalia. Subiectul sunt prietenele ei, de vârsta ei, una are 8-9 ani, cealaltă 6-7. Asta discută ele în parc. Asta le macină pe ele. Nu că nu au casa de păpuși de 700 de lei, nu că nu au timp să stea în parc că au teme de făcut, nu că nu știu cu ce rochiță să se îmbrace la serbare. Nu! Ci certurile părinților, atitudinea mamei. Eu nu știu ce e la oamenii ăia în casă și nici nu e treaba mea, dar de când am purtat discuția asta cu fii-mea mă gândesc și mai mult la modul în care noi influențăm viitorul copiilor noștri. Nici măcar nu sunt colege de clasă, se știu din parc, dar fetele au simțit nevoia să se destăinuie unei străine practic.

Copiii nu conștientizează întotdeauna că avem treabă, că suntem supărați și obosiți de la job, că oamenii mari au o grămadă de probleme mai mari sau mai mici. Ne văd atât de puțin și dacă și în timpul ăla le spunem ”nu acum, stai că am treaba, mai târziu” s-ar putea să devenim norii din viața lor. Am și eu zile când fac așa, dar i-am obișnuit să le spun când vin de la job ”Azi sunt foarte obosită și ușor ciufi, așa că hai să ne facem viața mai ușoară!” De cele mai multe ori înțeleg și își restrâng programul „artistic” și aleg să facem chestii mai statice ca să nu tulburăm apele și mai tare.

Vorbim mult, foarte mult. Despre tot și nimic, discutăm despre cauze, efecte, sentimente, reacții, uneori am impresia că sunt chiar enervantă cu atâtea întrebări și analize. Vreau să știe că pot veni la mine să îmi spună orice. Absolut orice! Și să nu avem nori pe cer..Poate doar câțiva pufoși, în forme haioase, de care să râdem…