Copiii mei arată de parcă ar veni de pe front. De fapt, li se mai spune și soldați sovietici pentru că nu-i interesează ce au în cale și trec peste chiar dacă se lasă cu răni și vânătăi. Vorbesc aici și despre Amalia și despre Alexandru.

Coate, genunchi, bărbie, nas, frunte, palme, unghii, șolduri…De fapt, au vânătăi și bube peste tot. Nu se vindecă bine una, că imediat fac altele. Deja sunt imună la sânge, eu care mă feream mereu de el.

Cea mai groaznică experiență am trăit-o anul trecut. Copiii erau cu bunicii la țară, noi doi relaxați la un concert de jazz la Ana Baking în Mall Vitan. Se anunța o seară relaxată. Ne-am adus aminte că avem doi copii când m-a sunat soră-mea să-mi spună că Ale și-a spart capul. Deja vedeam un fel de falie deschizându-se, creier ieșind și copil leșinat. De fapt, ăsta mic s-a crezut un fel de super erou și a sărit în fața soră-sii care alerga cu bicicleta. Ea n-a mai avut timp să pună frână și l-a târât pe curajos pe asfalt. Avea jumătate de față zdrelită, palmele și genunchii. Când am ajuns noi la el, deja se liniștise, dar i-am luat acasă ca să fim siguri. Când am ajuns la București și i-am dat jos bandajul de la frunte, am văzut că are acolo o pietricică, așa că ne-am îmbrăcat iar și-n toiul nopții ne-am dus la urgență. Ne-am ales cu copci, vaccin antitetanos și o sperietură pe cinste. Dar ce nu te omoară te face mai puternic, așa că la următoarele accidente, care n-au mai fost atât de grave, am reacționat ca și cum s-ar fi zgâriat ușor.

Toate aceste bube au făcut ca trusa de urgență pe care o luăm cu noi când ieșim în parc să fie din ce în ce mai plină. Am început timid cu șervețele umede, șervețele uscate, gel dezinfectant și am tot adăugat în ea lucruri până când a ajuns să semene cu cea a unui paramedic.

Cu timpul ne-am dat seama că bandajele cu leucoplast sunt ineficiente în fața dorinței de explorare a copiilor, așa că am adăugat feșe sterile, copci chirurgicale (sau stripuri), betadină, baneocin pudră și apă oxigenată. Ultima este foarte eficientă dacă aveți pus un leucoplast care s-a lipit prea tare. Face o spumă care ajută la o dezlipire mai puțin dureroasă.

Mai avem niște cremă cu vitamina A și E de la Medara pe care am descoperit-o de curând. Face minuni pe orice fel de bube, vindecă imediat fără să lase semne. Mai avem și un unguent cu arnică pentru același scop.

Pe timpul verii, trusa mai conține și apă termală și cremă solară de la Bioderma (sub formă de spumă). Atunci când plecăm la drum lung mai adaug acadele împotriva răului de mașină, ser fiziologic, un flaconaș mic de săpun lichid și unul de cremă hidratantă obișnuită (de care am eu în casă).

Nu plecăm nicăieri fără trusa de urgență pentru că niciodată nu se știe când am nevoie de ceva. Nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung să port în rucsac o mică unitate mobilă de urgențe și nici că o să am îndemânarea de a pune stripuri chirurgicale pe rana unui copil care urlă din toți rărunchii că îl doare. Poate ar trebui să-mi pun în trusă și niște calmante sau măcar niște valeriană ca să fiu zen.

Voi ce mai luați cu voi când plecați din casă?

Hei! Mulțumesc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.