Stăm la etajul 4. Ultimul. Desupra noastră e doar cerul. Un vecin destul de simpatic, dar uneori morocănos și cu toane. Anul acesta pare că s-a aliat cu asociația de proprietari ca să ne facă să zugrăvim tot apartamentul. Nu era deloc cazul, zugrăvisem în 2013, în vară. Dar terasa s-a inundat și toată apa a venit peste noi.
Primele semne au apărut chiar în toamna lui 2013 când albul imaculat al debaralei mele, devenită dressing s-a transformat în galben, cu diverse nuanțe. Vopseaua a căzut pe haine, pe cutiile de încălțăminte, pe unde a putut. Am făcut cerere să se repare. Chipurile s-a reparat.
Zăpada căzută în iarna care tocmai a trecut și ploile din ultimele zile ne-au făcut să tragem concluzia că reparația a fost făcută de mântuială. Nu numai tavanul de la debara s-a inundat iar, ci și cel din bucătărie, sufragerie și de pe holul de la intrare. Altă cerere, de data asta ridicări din umeri ”E ud sus, nu putem face nimic. Rugați-vă să mai plouăǃ” Înțeleg perfect că e ud, nu înțeleg de ce nu s-a reparat cu un an în urmă. Ba chiar mi s-a spus că sunt bani.
Acum, așteptăm cu nerăbdare să vină căldura, să se repare terasa și să zugrăvim. Banii cică ni-i dă asociația. Șmotrul, nervii și tot balamucul rămân în contul nostru. Și ca să le evităm, după ce vom întreprinde toate aceste activități, vom face o asigurare CASCO. Să nu ne mai batem noi capulǃ
Tu ce părere ai?