Sâmbătă seara. Să fi fost vreo 7 ceasul. În părculețul dintre blocuri, 5-6 bebeluși cu aparținătorii lor. Deodată, ca-n filmele cu cowboy, apare un grup de patru băiețiași, la vreo 19-20 de ani. Se lasă liniștea peste parc.
Toată lumea pleacă. Când îl puneam pe domnul bebeluș în cărucior observ că își rulează o țigară și o aprind. Mirosea altfel. Ajung în stradă și o vecină mă întreabă ”Ai văzut că se drogau?” Da, am văzut. Am mirosit, mai degrabă zis.

 ***

Ieri seară, același parc. Niște copii care au terminat cu BAC-ul și școala cu ei pierd timpul pe băncuțe, ca în fiecare altă zi. Că fumează nu m-ar deranja excesiv, dar că beau și vorbesc urât mi se pare îngrozitor. În principiu, e treaba lor cum își distrug viața, deși dacă mă gândesc că ei sunt viitorul țării mă ia groaza.

 ***

Pe o bancă lângă mine, un puști de 14-15 ani îi mărturisește unei amice că își face unghiile la cosmeticiană și o roagă să îl penseze.

 ***

Alt parc. Copii de-a 8-a. Stau și sparg semințe. La un moment dat, unul se trezește: ”Bă, săptămâna asta avem examen!” O fată din gașcă îi răspunde: ”Să-mi bag p@#$!”

 ***

Doi băieței de vreo 10 ani se dau în leagăn. ”Eu vorbesc cu …(nu am reținut numele) ca să o fac geloasă pe …(nici pe-al ei nu l-am reținut). E leșinată și după tine și după Andrei ”

 ***

Ultima zi de școală. Un grup de copii de-a V-a și de-a VI-a așteaptă în parc să meargă la premiere. Fete și băieți. Toți cu telefoane mobile scumpe. Unul dintre ei își aruncă mobilul și apoi, mirat, constată că I s-a spart display-ul. ”Lasă că îmi iau altul. Pe mercador un IPhone 5 S e 250 ron și îmi iau”. Discută despre relații de dragoste, folosesc cuvinte vulgare. La un moment dat fetele pleacă acasă să se machieze și să se coafeze.

 ***

Mi-a povestit cineva despre un caz de la o școală privată din România. Doi copii, clasa a 2-a, rămași singuri într-o sală de clasă. Ea, copila, își folosește gura nu doar pentru a vorbi cu colegul ei…..Chemată la școală, mama ei îi spune directoarei: ”Dar ce-a făcut doamnă?!?”

 ***

Enumerarea poate continua la nesfârșit. În fiecare zi, câte 5-6 ore prin parc aud și văd o mulțime de scene care mă fac să mă întreb ce s-a întâmplat cu copilăria? Oare am îmbătrânit eu și nu mai înțeleg generația tânără?

Îmi este clar că așa sunt majoritatea copiilor și că în direcția asta se îndreaptă noțiunea de copilărie. Ceea ce însemna în accepțiunea mea este depășit și nu are nici o legătură cu lumea în care trăiesc acum. Fetele se îndrăgostesc la 6-7 ani, dar nu la modul haios, copilăresc. Sunt preocupate de farduri, de rochii, genți, pantofi mai mult decât de păpuși și sărit coarda în fața blocului. Băieții stau cu ochii în PSP și alte gadgeturi și uită să mai alerge după o minge. Gimnaziul aduce țigări, povești de dragoste trăite intens, cam tot ce trăiam noi prin ultimii ani de liceu.

Mă văd nevoită să folosesc expresia pe care am urât-o toată copilăria și adolescența mea: ”pe vremea mea”. Da, atunci. Atunci era altfel. Știu, nu aveam internet și nici atâtea posturi TV, dar nu cred ca din cauza lor s-a ajuns aici. Trebuie să fie ceva mai mult, mai profund de s-a distrus toată inocența copiilor.

Sunt convinsă că sunt o mulțime de factori care au influențat astfel de transformări –școală, părinți, societatea în întregul ei. Și, sincer, mi-e milă de copiii ăștia! Și, mai mult de atât, mă gândesc cu groază, că sunt și mama de fată și de băiat. Și nu, nu sunt vreo încuiată. Dimpotrivă. Dar mi-e teamă că nu voi reuși să țin pasul cu modul în care se dezvoltă copiii ăștia.

Un lucru e bun: încep să o-nțeleg pe mama!