De urgență la Grigore Alexandrescu

Am ajuns zilele trecute la Spitalul Grigore Alexandrescu cu o trimitere pe care scria ”apendicită acută”. Suspiciunea s-a confirmat așa că am fost și internate, pentru ca în cursul zilei respective să ne opereze doctorul de gardă. Textul nu este despre un medic anume, ci despre un sistem cretin.

Nu am nimic de reproșat personalului medical, s-a purtat exemplar, operația a decurs bine, pe copil nu îl doare nimic, vrea să mănânce și să alerge la doar câteva ore după intervenție. Dar ce am văzut și am auzit cât am așteptat …

De la 10.30 până pe la 20.30 am stat în salonul de urgențe și ca orice om am încercat să aflu ceva despre medicul care urma să îmi opereze copilul. Numai cuvinte de laudă. ”E de dimineață de la 9 în spital până mâine și apoi merge în policlinică și dă consultații. E coadă la ușa ei până seara la 8. Ar sta și mai mult, dar se termină programul și încuie aia ușile.” Orele treceau și, de fiecare dată când întrebam câte o asistentă, dacă pot vorbi cu doamna doctor, mi se spunea că ”este în sală” Copilul plângea de foame. Nu mai mâncase din seara care trecuse.

Telefonul îmi suna într-una. Când le spuneam că nu au operat-o încă, primeam inevitabil întrebarea ”Dar, ai uns-o pe doamna doctor? Ai dat bani?” Nu, nu dădusem încă nimic și nu cred că despre asta era vorba. Eram pregătită să o fac, dar  nu aveam cui să dau. La un moment dat, m-am dus la asistenta care răspundea de secție și am întrebat-o iar când va fi operat copilul.

Copilul mare internat la Grigore Alexandrescu, bebelușul plângea în mașină

Eram obosită, nervoasă, copilul plângea, bebelușul de doar șase luni se plictisise de stat în mașină și plângea și el. Poate am folosit un ton mai agresiv, dar cu bun simț. Cert este că după vreo oră a apărut și doamna doctor care a întrebat cine face scandal (sau ceva de genul). I-am explicat care este supărarea mea și mi-a spus că nimeni nu stă degeaba și că trebuie să își facă efectul tratamentul intravenos înainte de intervenție, având în vedere că domnișoara era și un pic răcită.

Mă întreb de ce nu mi s-a spus de la început acest lucru? De ce doamna anestezist nu mi-a spus nimic, dar nimic despre anestezie. Ce presupune ea pentru un copil de șase ani, ce efecte are, cum va fi după operație. Mi s-au înmânat niște hârtii prin care să îmi dau consimțământul cu privire la operație și la folosirea resturilor pentru studii. Am refuzat. Am fost certată, pe motiv că toată lumea bifează ”da”. Ei bine, eu nu vreau. Am venit la spital să fim operate, nu cobai!

Comunicarea nu e punctul forte al medicilor

Nu mi-a spus nimeni care a fost rezultatul analizelor pentru care i s-a luat sânge la internare și nici a radiografiei pulmonare. Am întrebat asistenta, mi-a spus că îmi va spune doamna doctor. Am aflat din fișa de externare, după ce am citit singură. Și nici nu cred că aș fi avut cum să aflu din moment ce un medic are un astfel de program haotic, care te face din om-neom.

Să stai mai bine de 30 de ore la serviciu, să ai în mâna ta viața unor copii…Acum, nu o sa mă mai mir când am să văd copii operați din greșeală sau mai-știu-eu-ce alte cazuri de mal praxis. Pentru că la un astfel de ritm este imposibil să nu greșești. Și nu cred că în cazul acesta particular, al doctoriței care a operat-o pe fii-mea, este vorba de bani, pentru că de fiecare dată când duceam mâna la buzunar îmi spunea ”vorbim mai târziu”. Am ”vorbit” până la urmă, dar după îndelungi căutări.

Copilul a fost luat la operație la ora 23.15, după mai bine de 12 ore de când fusese internat de urgență. La ora 1 noaptea a fost adus în salon. Doamna doctor a intrat într-o altă operație. Dimineața am găsit-o tot acolo. Nu părea obosită. Făcea fișe de externare și explica părinților ce au de făcut acasă cu copiii.

Nu trebuie să uit să îi menționez pe paznicii de la Grigore Alexandrescu, care nu m-au lăsat să intru în spital cu halat de unică folosință albastru. Trebuia să primesc (gratuit) unul alb. Am întrebat-o pe doamna de la internări dacă există o politică în acest sens și am aflat că nu. Probabil, că era doar o tactică pentru a face rost de bani.

---