Hai să obținem o zi liberă pentru a celebra gastronomia și vinurile din România!

Sunt implicată în fenomenul culinar din România, într-o formă sau alta, din 2004. De fapt, sunt implicată dintotdeauna pentru că să mănânc a fost mereu una din pasiunile mele. Acesta a fost și motivul pentru care m-am integrat ușor în 2004 în nou înființatul departament de Gastronomie de la Jurnalul Național și am suportat cu stoicism apelativul de ciorbăreasă venit din partea unor colegi care credeau că e jurnalist numai ăla care scrie despre politică și economie. 7 ani am scris despre mâncare, bucătari, cofetari, turism.

Nu m-am despărțit de mâncare nici când am plecat de la JN, ba chiar am dus toată treaba la alt nivel: cursuri de formare și specializare profesională pentru adulți, evenimente, concursul ”Bucătarul de Aur al Bucureștiului” împreună cu doamna Gabriela Berechet. În timpul liber organizam târguri de produse tradiționale (de-alea adevărate, nu cumpărate de la Metro) cu doamna Bibiana Stanciulov, pe care o și ajutam cu promovarea magiunului de Topoloveni.

Acum scriu la revista Pastry Chef, despre cofetari, patiseri, dar sunt la curent cu tot ce înseamnă întreg fenomenul gastronomic. Mă pasionează, îmi place domeniul, simt că aici e locul meu.

Acest preambul lung e menit să explice ce caută pe un blog preponderent despre copii un articol despre gastronomia românească. Ba cred că ăștia mici trebuie să învețe să aprecieze valorile noastre, iar mâncarea e una dintre ele. E pentru ei, face parte din identitatea noastră națională. Nu mi se pare deloc frivol. Grecii și ciprioții își dispută musacaua de când s-a inventat mâncarea asta. Am vorbit cu o grecoaică despre baclava și mi-a spus că o fac și turcii, dar că mai bună e a lor. Neozeelandezii și australienii se ceartă pe Pavlova de vreo 100 de ani. Există antropologi culinari care se ocupă cu descoperirea originilor mâncărurilor, ca mai apoi cetățeni din diverse țări să se laude cu ele. Când ne ducem într-o țară străină căutăm să alegem la restaurant preparate specifice zonei. 

Oare de ce nu am putea să ne mândrim și cu noi cu mâncărurile noastre? Faptul că strâmbăm din nas și spunem ”da’ cu ce să mă mândresc, frate? Cu sarmalele? Păi alea-s de la turci? Cu micii? Sunt de ghiolbani și cocalari!” arată cât de neinformați și needucați suntem. Intrați pe gastroart.ro și vedeți acolo ce scriu oameni care cunosc istoria gastronomică a României. O să rămâneți surprinși cât de multe preparate avem, cât de bogați suntem și cât de multe știau alții, din alte țări, despre mâncărurile noastre chiar acum sute de ani. Câte ingrediente și mirodenii se foloseau încă de pe vremea fanarioților. Lucruri despre care noi habar n-avem nici măcar acum în era internetului.

Și chiar așa, or fi sarmalele astea venite de la turci, dar ne-am pus amprenta asupra lor și-ntr-un fel sau altul au devenit ale noastre. Până la urmă carne în foi de ceva se fac în multe locuri în lume și sunt considerate tradiționale locului. De ce nu am avea și noi curaj și mândrie să ne lăudăm cu bucatele noastre? Să le spunem străinilor despre cașcavea, păstrăv afumat, bulz, cozonac, pască și câte și mai câte! Să nu mai fim zeflemitori noi cu noi că nu ne ajută la nimic.

În acest context și despre toate astea s-a discutat la Congresul Național de Gastronomie și Vin. La acest eveniment oamenii au emis și-un manifest și au făcut o petiție pentru o zi liberă dedicată gastronomiei și vinului românesc. Și chiar de-ar fi s-o petrecem la iarbă verde cu mici și bere, nu văd ce-ar fi atât de rău. La urma-urmei îi ridicăm în slăvi pe nemți cu Oktoberfest unde se mănâncă varză și cârnați și se beau cantități industriale de bere. La noi de ce-ar fi rău? Doar pentru că avem niște frustrări? Putem să facem și cu trufe pentru că până la urmă în România se culeg trufe de calitate extraordinară, și cu piept de rață, și cu vită, și cu raci. Sunt toate ale noastre, de-aici. În definitiv, fiecare o poate face cum vrea, important este să ne mișcăm. Ar fi un prim pas prin care autoritățile ar arăta că le pasă de turism, pentru că mâncarea bună îi face pe turiști să cheltuie bani. Un astfel de eveniment, cu o zi liberă pentru toți, gândit a fi în ultima vineri a unei luni de vară, ca să se lege cu week-endul ar aduce încasări generoase cârciumarilor. Pentru că, trebuie să recunoaștem, românului îi place să mănânce și să se simtă bine!

Hai să semnăm petiția și să scoatem capul din pământ. E momentul să ne lăudăm și noi cu mâncarea noastră și cu vinurile. Și cu berea, și cu vișinata, și cu caisata, și cu țuica, și cu coliva, și cu toate minunile pe care le căutăm de fiecare dată când ajungem prin satele României.

Puteți semna petiția aici: https://www.petitieonline.com/ziua_naional_a_gastronomiei_i_vinurilor_din_romania

Manifest pentru gastronomia și vinurile din România

Obiceiurile culinare fac parte nemijlocită din identitatea unui popor, din fondul valorilor comune care țin laolaltă țesătura internă a unei națiuni.
Înțelegând importanța culturală și economică a tradițiilor gastronomice – din dorința de a contribui la continuarea și propagarea unei identități românești de care trebuie să fim conștienți și mândri – noi, inițiatorii primului ,,Congres de gastronomie și vin” desfășurat în București, la ARCUB Centrul Vechi, în 7 iunie 2017, cu sprijinul Primăriei Capitalei, propunem spre cunoaștere de către profesioniști și public deopotrivă, spre dezbatere și îmbunătățire, următorul ,,Manifest pentru gastronomia și vinurile din România”:

1. Regionalitate– să păstrăm, promovăm și îmbogățim tradițiile rețetelor locale și specificul regional din fiecare zonă locuită de români.
2. Sustenabilitate– încurajăm producătorii locali de alimente și servicii, pentru dezvoltarea economică durabilă care să asigure și generațiilor viitoare continuarea accesului la propria identitate și bunăstare.
3. Sezonalitate– promovăm alimentația adaptată ciclurilor naturale, cu ingrediente provenite din surse locale și inspirată din obiceiurile care au asigurat supraviețuirea și dezvoltarea generațiilor de înaintași.
4. Adaptabilitate– cultura (inclusiv cea gastronomică tradițională) este vie și în continuă schimbare, iar îmbrățișarea multiplelor influențe este modul în care s-au format și vor continua să prospere tradițiile autohtone.
5. Sănătate– milităm pentru o alimentație sănătoasă, atât în ceea ce privește calitatea ingredientelor cât și a metodelor de preparare și a unui aport nutrițional echilibrat.
6. Cumpătare– evitarea risipei este o prioritate – atât în ceea ce privește cantitățile ingerate, cât și în ceea ce privește consumarea resurselor și impactul acestui consum asupra mediului înconjurător.
7. Naturalețe– chiar dacă industria alimentară modernă oferă o multitudine de aparente ,,scurtături”, prin recompunerea unor ingrediente a căror obținere necesită timpi mari de preparare, credem că acestea sunt de evitat.
8. Autenticitate– să îndrăznim să fim diferiți, începând prin a fi autentici. 

Credem că păstrarea tradițiilor alimentare, valorificarea superioară a acestora (atât din perspectivă culturală cât și economică), trebuie să reprezinte o prioritate națională.

Declararea unei ,,Zile naționale a gastronomiei și vinului din România”, care să fie liberă prin lege poate constitui prilej permanent pentru reconectarea la una dintre cele mai importante surse ale identității noastre naționale și pentru promovarea economiei și turismului din țara noastră.