Visul meu de mamă de fată este să fiu prietena cea mai bună a do´nșoarei mele. Și lucrez la acest lucru încă de când era mică-mică. Nu o mint, nu o păcălesc, încerc pe cât îmi stă în puteri să mă țin de promisiuni.
Pentru că în ultimul an nu a mai fost ea pe primul plan în toate, așa cum a fost obișnuită 5 ani și jumătate, am hotărât, la sugestia unei vecine, să organizăm o dată pe lună ziua fetelor. O zi în care să mergem doar noi două, câteva ore la cumpărături, la plimbare, să mâncăm în oraș, oriunde numai să fiu toată numai a ei.
Prima astfel de zi a fost ieri. Planificată de ceva vreme, a fost așteptată cu sufletul la gură de amândouă. Aveam de făcut și ceva cumpărături, așa că am ales să mergem până la Piața Unirii. Nu am intrat în magazinul mare, ci am ales micile prăvălii din zonă, pentru că oricum, aveam nevoie de niște prostiuțe. A fost extrem de încântată să ne uităm la case, să îi povestesc despre ele, despre zonă. Am țopăit, am alergat, ne-am uitat la toate prostiile posibile și imposibile, am lăsat-o pe ea să aleagă produsele de care aveam nevoie, a ținut ea portofelul…
Cea mai mare bucurie a fost când am intrat la DM. E magazinul ei preferat din două motive: are cărucior mic de copii, frumos colorat și are produse în ambalaje mici, pentru călătorie. Avem, n-avem nevoie trebuie să luăm de fiecare dată câte un săpunel, șamponel, cremuță sau alte prostii ”că pe-astea nu le am și nu știu cum miroase pielea dacă le folosesc”
Apoi, am intrat într-o librărie unde era lichidare de stoc la toate cărțile în engleză. Sute de volume, care mai de care mai interesante. Am stat o oră, ne-am uitat la zeci de cărți și am plecat acasă cu 4. Una dintre ele i-a luat-o cadou domnului bebeluș, din partea ei.
Apoi, am ajuns la Universitate și am luat-o spre Cismigiu. Ne-am oprit să mâncăm ceva și să vorbim ca fetele la un suc. Super entuziasmată!
După pauza de masă, am luat-o la picior pe bulevard, până la Eroilor, unde mi-a spus că nu e obosită și vrea tot pe jos. Eu m-am bucurat, pentru că una dintre pasiunile mele este să merg pe străzi și să mă uit la case, să-mi imaginez ce oameni au trăit acolo. Când am ajuns pe strada Elefterie, îmi spune: ”Ce liniște e! Hai să nu mai vorbim și să profităm de ea!” Așa că vreo zece minute nimeni nu a vorbit.
Și-am tot mers, până la Panduri, de unde am luat autobuzul spre casă.
Ne-am făcut deja planul pentru următoarea ieșire. Vom merge tot pe străzi cu case vechi și vom face fotografii. Și vom sta iar la o terasă și vom vorbi ca fetele.
Gabriela
august 24, 2014Ziua fetelor este o binecuvantare, si pentru mama si pentru fiica! Pot zice ca si eu, mama de baiat, aveam o zi doar pentru noi…! Si noi mergeam kilometri prin Bucuresti ca sa vedem case vechi si inventam povesti despre oamenii care stateau acolo! Era un exercitiu de imaginatie foarte atractiv pentru amandoi! In plus, a invatat sa iubeasca orasul in care s-a nascut, sa vada si altceva decat Colentina, Floreasca si Herastrau! Am facut multe zile ”mother-son”, inclusiv prin magazine, devenind in timp un sfatuitor de nadejde, fie ca era vorba de mancare, fie ca era vorba de haine sau incaltaminte! La carti, era fascinant de istorie, asa ca nu scapam niciodata fara o carte de istorie! La multe zile ”mama-fiica”!
admin
august 24, 2014Exact, si eu vreau sa iubeasca orasul. Sau macar sa-l inteleaga. Sa isi dea seama ca el saracul nu are nici o vina ca a fost gestionat prost. :)))