Îmi este așa de dor de-o vacanță mai lungă de mă prinde visarea de fiecare dată când mai prind vreo secundă liberă. Văd plaje, văd străzi pe care pașii ni se plimbă alene și ochii caută curioși să-ncarce inima cu bucurii, văd restaurante pe malul mării și cine luate în tihnă, văd copii sărind în valuri.
Nu ne-am plimbat noi mult în viața asta, dar unele locuri ne-au rămas în inimă și nimic nu pare să le mai șteargă. Nu au fost vacanțe întregi neapărat, ci momente la care facem întoarcere de fiecare dată când vrem să ne încărcăm cu energie pozitivă, care au devenit repere de ”așa trebuie să fie”
Concediul din Muntenegru ocupă în mintea și inima noastră cel mai important loc. A fost, poate, cea mai frumoasă vacanță pe care am avut-o în viața noastră și de cuplu și de părinți. Nu am o explicație logică, ci pur și simplu, pentru noi este reperul celei mai tari vacanțe. Poate au fost locurile pe care le-am văzut, marea Adriatică atât de potrivită pentru copii, oamenii calzi, toate experiențele noi pe care le-am trăit. M-aș întoarce acolo oricând.
City-breakul la Paris poate fi la egalitate cu Muntenegru, dar nu-i chiar același lucru. Am fost doar noi, ăștia mari. În anul acela împlineam 10 ani de când eram împreună și cele două perechi de fini ai noștri s-au gândit să ne facă un dar. Am mai văzut apoi Lyon și Strasbourg, dar Parisul a rămas în suflet ca un oraș unde m-aș întoarce fără regret. Din tot ce am văzut acolo vizita la Versailles și ora aia petrecută întinși pe iarbă în care am privit cerul a fost, poate, cel mai relaxant moment din viața mea.
Chiar dacă a fost una dintre cele mai palpitante (și nu neapărat în sensul bun) vacanțe ale noastre, mie tot îmi place să-mi amintesc despre cum ne-a prins revoluția în Turcia, în Edirne, la granița cu Bulgaria. Ne-am adus aminte ce echipă grozavă suntem noi, ăștia ai lui Călin și ce prieteni minunați avem. Cu Ale care s-a încuiat în baie fix când am primit telefon să fugim cât putem de repede că s-a deschis granița și striga de-acolo: ”Taaataa, agiută Aie! Tata, agiuuută!!„ Practic acesta este momentul pe care ni-l amintim cel mai des din toată experiența asta, mai ales că teama pe care am trăit-o atunci s-a estompat.
Corfu nu mi-a plăcut neapărat, dar atmosfera din vacanță, cu toată gașca, cu toți copiii a brodat amintiri frumoase în inima noastră. Am descoperit Golful Kasiopi unde sigur aș vrea să mă mai întorc să pot s-apuc să mă bucur pe-ndelete de atmosfera de-acolo.
Au mai fost și vacanțele cu mama și tata, în care ei s-au bucurat de bucuria copiilor.
Hai că mai e puțin! La câtă treabă am sigur nici n-o să simt cum trece timpul!
Hei! Mulțumeasc că ai citit până la sfârșit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like paginii CRISTINA CALIN BLOG! Sigur vei mai citi lucruri interesante.
Tu ce părere ai?